Iată că în Sistemul Solar descoperim apa în cele mai neașteptate locuri. Greu de imaginat că ar putea exista apă pe cea mai apropiată planetă de Soare. În plus, noile date transmise de sonda Messenger sugerează prezența compușilor organici.
Sonda MESSENGER (MErcury Surface, Space ENvironment, GEochemistry an Ranging) a fost lansată spre Mercur în august 2004, având drept obiective științifice studierea compoziției chimice, geologiei și cîmpului magnetic ale planetei Mercur. În 18 martie 2011, sonda s-a înscris pe orbită în jurul planetei Mercur. De atunci încoace ne transmite informații detaliate despre cea mai apropiată planetă de Soare.
Trei sunt indiciile care confirmă existența apei pe Mercur, mai precis în zona polului nord al planetei. Primul dintre ele ne este oferit de spectrometrul de neutroni de la bordul sondei. Al doilea ne este oferit de analiza realizată cu ajutorul altimetrului laser, prin analiza, în domeniul infraroșului apropiat, a fasciculului reflectat de planetă. Al treilea indiciu ne este oferit de analiza distribuției temperaturilor suprafeței planetei, în zona polului nord. Toate aceste rezultate au fost publicate online în Science Express.
Cum ar fi posibil să existe apă pe cea mai apropiată planetă de Soare? Pentru a fi mai exacți vom spune că distanța planetei Mercur față de Soare variază între 46.001.200 și 69.816.900 km. (Pământul se află la circa 150 milioane de km față de astrul central.) Răspunsul este simplu și ne este dat de înclinarea foarte mică a axei de rotație a planetei față de planul orbital. Aceasta este mai mică de un grad, ceea ce face ca în zonele polare să existe locuri în care lumina Soarelui nu ajunge niciodată. De mai multă vreme s-a emis ipoteza conform căreia în aceste zone ar putea exista depozite de apă înghețată.
Primul indiciu care confirma această ipoteză ni l-a oferit, în 1991, radiotelescopul Arecibo, care a folosit un fascicul radar pentru cercetarea planetei. Felul în care erau reflectate undele radio erau foarte asemănător cu cel pe care l-am fi așteptat dacă pe Mercur este gheață. Interesant era faptul că aceste reflexii proveneau din zone care corespundeau unor mari cratere de impact, cartografiate de sonda Mariner 10 în anii 1970. Din nefericire Mariner 10 nu a efectuat o cartografiere completă a planetei și din acest motiv oamenii de știință nu puteau avea imaginea completă a polilor pentru a putea ajunge la o concluzie clară. Era nevoie de misiunea MESSENGER pentru a putea confirma prezența apei pe Mercur.
Vă spuneam mai devreme despre trei indicii clare, oferite de sonda MESSENGER, care confirmă existența apei mercuriene. Să intrăm acum un pic în detalii.
La bordul sondei se află un spectrometru de neutroni care ne oferă informații asupra concentrației de hidrogen. David Lawrence, de la Universitatea Hopkins, SUA, autorul principal al unuia dintre articolele publicate de Science Express, explica: ”Datele obținute [cu ajutorul spectrometrului de neutroni] arată că în zonele cu mare reflexie a semnalului radar există depozite bogate în hidrogen cu grosimi de câteva zeci de centimetri, sub un strat superficial, cu grosimea de 10-20 cm, care este mai sărac în hidrogen. Conținutul de hidrogen în stratul inferior este consistent cu existența unui strat de gheață aproape pură.”
Al doilea indiciu a fost oferit de altimetrul laser. Acest instrument trimite către planetă scurte impulsuri laser și apoi se măsoară timpul până la revenirea lor, în urma reflexiei pe suprafața planetei. Se poate astfel măsura și coeficientul de reflexie al suprafeței planetei. Astfel s-au putut identifica alternanțe între zone întunecate și zone cu un coeficient mare de reflexie în domeniul infraroșului apropiat. Gregory Neuman, cercetător la Goddard Space Flight Center, unul dintre autorii celei de a doua lucrări publicate în Science Express: ”Corelația dintre reflectanța observată și modelele de temperatură ne arată că aceste zone strălucitoare sunt consistente cu existența gheții”.
Al treilea indiciu ne este oferit de modelarea distribuției de temperaturi la mică adâncime în zonele polare ale planetei Mercur. Vom cita din rezumatul lucrării publicate de Science Express: ”Modelele distribușei de temperaturi pentru regiunea polului nord al planetei Mercur, calculate pe baza măsurătorilor topografice realizate de sonda MESSENGER, arată că distribuția spațială a regiunilor de mare reflectivitate se suprapune cu zonele în care gheața poate fi stabilă din punct de vedere termic. Măsurătorile de reflexie în infraroșul apropiat realizate de sonda MESSENGER, indică un coeficient de reflexie mai mare în în zonele în care temperatura este mai scăzută și un coeficient de reflexie mai mic în zonele în care termperatura este mai mare […].” Autorii articolului sugerează că stratul superficial din zonele cu reflectivitate mai scăzută ar putea conține material organic.
Avem de-a face cu niște concluzii extrem de importante. Cele trei articole publicate de Science Express deschid calea unor noi ipoteze. Nu vrem să fim foarte îndrăzneți, dar nu putem să nu ne gândim la faptul că apa nu mai pare a fi o raritate în sistemele planetare. Iar dacă apă există, compuși organici există atunci nu putem să nu ne imaginăm că viața nu poate fi o raritate în Univers…
Pentru cei interesați, puteți urmări conferința de presă în care au fost prezentate indiciile care demonstrează existența apei pe Mercur
Surse: Evidence for Water Ice Near Mercury\’s North Pole from MESSENGER Neutron Spectrometer Measurements, Bright and Dark Polar Deposits on Mercury: Evidence for Surface Volatiles, Thermal Stability of Volatiles in the North Polar Region of Mercury, NASA
