Asteroidul Bennu continuă să fascineze oamenii de știință din întreaga lume. După ani de așteptare și cercetări intense, rezultatele analizelor probelor colectate de misiunea OSIRIS-REx tocmai au fost publicate și sunt pur și simplu uluitoare. Acest mic corp ceresc aparent inofensiv s-a dovedit a deține secrete care ar putea răspunde la una dintre cele mai fundamentale întrebări ale umanității: cum a început viața pe Pământ? Analizele au arătat că asteroidul conține cele cinci baze nucleice care alcătuiesc ADN și ARN. Această descoperire ne provoacă ideile despre originea vieții și alimentează în continuare dezbaterea asupra teoriei panspermiei.
Aventura sondei OSIRIS-REx a început în 2016, când a fost lansată de NASA cu misiunea de a explora asteroidul Bennu. Este un obiect valoros pentru cercetători, deoarece este bogat în carbon și ar putea adăposti molecule organice primitive care au existat cu miliarde de ani în urmă. Situat la 320 de milioane de kilometri de Pământ, Bennu reprezintă o capsulă a timpului păstrată de influențele externe de la formarea Sistemului Solar, acum 4,6 miliarde de ani. Ajunsă în vecinătatea asteroidului2018, sonda a început prin a-și scana suprafața pentru a afla mai multe despre compoziția, rotația și mediul său. În timpul studiului său de doi ani, OSIRIS-REx a identificat mai multe puncte de interes înainte de a se lansa în colectarea unei probe în 2020. După contactul cu succes cu suprafața asteroidului, o probă de 121,6 grame este recuperată și stocată în condiții stricte. pentru a evita orice contaminare înainte de întoarcerea sa pe Pământ în octombrie 2023. Acest moment marchează un punct de cotitură pentru știința spațială: pentru prima dată, materialele dintr-un asteroid sunt analizate direct în laborator.
Analiza probelor de la Bennu a relevat o bogăție de compuși organici esențiali pentru viața așa cum o cunoaștem. Printre aceste molecule se numără cele cinci nucleobaze: adenină, guanină, citozină, timină și uracil. Acum, acestea sunt elementele de bază ale ADN-ului și ARN-ului, moleculele fundamentale ale transmiterii genetice în toate organismele vii. Această descoperire este de o importanță capitală deoarece arată că elementele cheie ale codului genetic al vieții au existat de miliarde de ani, cu mult înainte ca Pământul să devină locuibil. Pe lângă aceste nucleobaze, oamenii de știință au identificat și alți compuși chimici prezenți pe asteroid, precum minerale bogate în carbon, fosfor, sulf, fluor și sodiu. Aceste elemente joacă un rol crucial în chimia biologică. Printre compușii detectați a fost și carbonatul de sodiu, un mineral care există pe Pământ în lacurile uscate și este legat de formarea de molecule organice complexe, cum ar fi aminoacizii și proteinele. Aceste rezultate, care fac obiectul a două articole publicate în Nature și Nature Astronomy (le găsiți aici, și aici), au o semnificație considerabilă. Pe lângă confirmarea faptului că elementele fundamentale pentru viață erau deja prezente în sistemul solar timpuriu, ei sugerează că condițiile necesare formării vieții ar fi putut exista în altă parte, în alte părți ale Universului.
Descoperirea acestor molecule pe Bennu întărește ipoteza panspermiei, o teorie care postulează că viața (sau cel puțin elementele ei esențiale) ar fi putut fi transportată pe Pământ de asteroizi sau comete. Potrivit acestei ipoteze, Pământul nu ar fi fost leagănul exclusiv al vieții, ci un loc de întâlnire pentru molecule organice care ar fi fost semănate în spațiul interplanetar. Deși ideea de panspermie nu este nouă, eșantionul Bennu este o dovadă semnificativă. Într-adevăr, niciodată până acum un asteroid nu a livrat o probă care să conțină aceste molecule biologice complexe, cu atât mai puțin toate cele cinci nucleobaze esențiale pentru constituirea ADN-ului și ARN-ului. Această descoperire ar putea marca astfel un punct de cotitură în înțelegerea noastră a originilor vieții și ar putea susține ideea că viața pe Pământ poate să nu fie un fenomen izolat, ci un proces interplanetar.
Implicațiile acestei descoperiri nu se limitează la originea vieții pe Pământ. De asemenea, deschide noi perspective pentru căutarea vieții n altă parte a Sistemului Solar. Corpurile cerești precum Ceres, cea mai mare planetă pitică din centura de asteroizi, sau Enceladus, o lună înghețată a lui Saturn, ar putea adăposti condiții favorabile formării de molecule organice complexe similare cu cele descoperite pe Bennu. Oamenii de știință au în vedere, de asemenea, noi misiuni spațiale pentru a explora aceste corpuri și, în cele din urmă, pentru a căuta semne de viață acolo. Rezultatele OSIRIS-REx confirmă astfel importanța misiunilor de explorare cu asteroizi, deoarece fac posibilă studierea materialelor care nu au fost modificate de forțe interne precum vulcanismul sau eroziunea, ceea ce oferă astfel o perspectivă directă asupra condițiilor în care primul ar fi putut apărea forme de viață.
