În 1995, astronomii au făcut o descoperire fascinantă în jurul stelei Gliese 229, aflată la aproximativ nouăsprezece ani lumină de Pământ. Au observat pentru prima dată un obiect întunecat și misterios: o pitică brună. Această observație a marcat un progres important în astronomie, dar i-a și uimit pe oamenii de știință timp de aproape treizeci de ani. De ce acest obiect, mai masiv decât Jupiter, era atât de slab în luminozitate când ar fi trebuit să fie mult mai strălucitor? Astăzi, datorită progreselor tehnologice, o echipă internațională de astronomi a rezolvat în sfârșit acest mister.
Adesea numite stele eșuate, piticele brune sunt obiecte cerești care se află la jumătatea distanței dintre stele și planete gigantice precum Jupiter. Ele sunt într-adevăr mai masive decât planetele, dar nu suficiente pentru a deveni stele adevărate. Mai precis, pentru ca o stea să se formeze, masa ei trebuie să fie suficient de mare pentru ca temperaturile și presiunile interne să declanșeze reacții de fuziune nucleară, cele care transformă hidrogenul în heliu și eliberează o cantitate enormă de lumină și căldură. Piticele brune nu au această masă critică. Din acest motiv ele nu produc lumină prin fuziune nucleară așa cum o face Soarele. Ele au o strălucire slabă, în principal sub formă de radiației infraroșie, datorită căldurii reziduale din formarea lor, dar sunt mult mai reci și mai slabe decât stelele. Această luminozitate scăzută le face foarte dificil de observat cu telescoapele tradiționale care captează în principal lumina vizibilă.
Primele obiecte de acest fel au fost descoperite în anii 1990, deși fuseseră prezise de teoreticieni cu treizeci de ani mai devreme. Printre aceste pitice maro s-a numărat și Gliese 229 B, dar foarte repede, această stea eșuată i-a uimit pe cercetători. Și din motive întemeiate, luminozitatea lui Gliese 229 B nu corespundea masei sale estimate. Cu o masă de aproximativ 70 de ori mai mare decât cea a lui Jupiter, ar fi trebuit într-adevăr să fie mult mai strălucitoare decât telescoapele observate. Acest fenomen i-a nedumerit pe oamenii de știință de zeci de ani, deoarece nicio explicație nu părea să se potrivească. De-a lungul anilor au fost făcute sute de vederi, dar misterul a persistat.
Abia în acest an, o echipă internațională de cercetători, condusă de Jerry W. Xuan de la Institutul de Tehnologie din California (Caltech), a rezolvat misterul. Folosind tehnologii de ultimă oră, ei au descoperit că Gliese 229 B nu era doar o pitică brună, ci două. Concluziile au fost prezentate într-un articol publicat în revista Nature. Aceste două pitice brune, numite acum Gliese 229 Ba și Gliese 229 Bb, au rămas nedetectabile timp de aproape trei decenii, deoarece sunt extrem de aproape una de cealaltă. Distanța care le separă este de numai șaisprezece ori mai mare decât cea care separă Pământul de Lună (perioada orbitală de numai douăsprezece zile). Prin urmare, această apropiere le-a făcut să apară ca un singur obiect pentru ochii noștri, chiar și cu cele mai bune telescoape ale vremii.
Pentru a rezolva acest mister, cercetătorii au folosit interferometrul GRAVITY de la Very Large Telescope (VLT), situat în Chile. Acest instrument este capabil să distingă detalii incredibil de fine în spațiu. Datorită acesteia, astronomii au reușit să separe spațial cele două pitice maro. Au folosit apoi un alt instrument, CRIRES+, pentru a analiza lumina provenită de la cele două obiecte și pentru a confirma că într-adevăr au de-a face cu două pitice maro distincte. Cele două obiecte au mase de aproximativ 38 și 34 de ori mai mari decât cele ale lui Jupiter, ceea ce este în concordanță cu luminozitatea scăzută observată. Această descoperire explică în sfârșit de ce Gliese 229 B părea prea întunecat pentru masa sa. În realitate, astronomii observau lumina combinată a două obiecte mai mici, nu cea a unui singur obiect masiv.
Descoperirea acestui duo de pitice brune reprezintă un progres major în înțelegerea acestor obiecte misterioase care se află între stele și planetele gigantice. Nu numai că rezolvă un mister vechi de zeci de ani, dar ridică și noi întrebări despre formarea piticelor brune. Cum se formează aceste perechi? Este posibil ca în Univers să existe alte sisteme similare, dar nedetectate?
Unele teorii sugerează că aceste perechi s-ar putea forma din discuri de gaz și praf în jurul stelelor, similare cu cele care formează planetele. Este chiar posibil să existe exoplanete binare, formate prin mecanisme similare. Deocamdată, aceste idei rămân ipotetice, dar astronomii speră că alte descoperiri ne vor îmbogăți în curând înțelegerea.
