În gheața eternă a Siberiei, doi „căței” înghețați în timp au reapărut recent, perfect conservați timp de peste 14.000 de ani. Inițial confundați cu câini primitivi – poate chiar primii tovarăși ai omenirii – acești tinere canide au semănat rapid îndoieli în rândul oamenilor de știință. Blana lor neagră, aparenta lor apropiere de activitatea umană și starea lor excelentă de conservare aveau toate semnele distinctive ale mult căutatei verigi lipsă dintre lup și câine. Dar, după o analiză amplă, adevărata lor identitate a dezvăluit o poveste și mai fascinantă. Acești pui din Epoca Glaciară nu erau strămoșii noștri patrupezi, ci lupi dintr-o linie acum dispărută. Și ultima lor masă? Nimic mai puțin decât un rinocer lânos. Bine ați venit în lumea înghețată și surprinzătoare a Paleoliticului Superior.
Cele două exemplare au fost descoperite la câțiva ani distanță în permafrostul de lângă satul Tumat, în nordul Siberiei. Primul în 2011, al doilea în 2015, ambele exhumate de vânători de fildeș de mamuți. Conservate într-o stare aproape suprarealistă, au murit tineri – între șapte și nouă săptămâni – și au aparținut aceleiași cuiburi, așa cum aveau să confirme ulterior analiza ADN-ului. Ele au fost descrise într-un articol publicat în Quaternary Research.
Oamenii de știință au crezut imediat că au făcut o descoperire majoră: câini domesticiți primitivi, care trăiau probabil alături de oameni într-o relație simbiotică incipientă. Locația lor, lângă oase de mamut care prezentau semne de tăiere și arsură, sugera o conviețuire cu oamenii. Dar testele genetice au rezervat o surpriză majoră. Acești pui nu sunt înrudiți cu câinii domestici moderni. Ei aparțin unei populații de lupi acum dispărută, o linie paralelă care nu a participat la domesticire. Și mai intrigant: blana lor neagră, rară la lupii sălbatici moderni, dar comună la câini, se datorează unei mutații genetice despre care se credea anterior că este legată de domesticire. Această caracteristică, prezentă la acești lupi siberieni, pune sub semnul întrebării ideea că această trăsătură este rezultatul selecției exclusiv umane.
Potrivit Annei Kathrine Runge, cercetătoare la Universitatea din York și autoare a studiului, această descoperire umbrește și mai mult urmele originii câinilor. „Aceasta înseamnă că misterul domesticirii se adâncește. Culoarea neagră a blănii, despre care se credea că este legată de oameni, exista deja în sălbăticie”, explică ea. Poate cel mai uimitor aspect al acestui studiu este conținutul stomacurilor lor. Pe lângă unele urme de plante, puii ingeraseră carnea unui rinocer lânos – unul dintre giganții ultimei ere glaciare. Acest detaliu ridică o întrebare fascinantă: cum ar fi putut lupi atât de tineri să se fi hrănit cu un animal atât de impunător?
Pentru cercetători, este puțin probabil să fi participat la o vânătoare directă. Însă dieta lor sugerează o organizare socială sofisticată, în care adulții vânează în timp ce o parte din haită îi protejează pe pui. Aceste comportamente sunt încă observabile la lupii moderni. Chiar dacă nu sunt strămoșii direcți ai câinelui, puii de lup Tumat oferă o privire valoroasă asupra ecosistemului Pleistocenului. Au trăit într-o perioadă în care mamuții, rinocerii lânoși și alte megafaune dominau stepele înghețate ale Eurasiei, o lume care acum a dispărut.
Mai important, ei arată cât de strâns erau înrudiți lupii din acea epocă cu cei pe care îi cunoaștem astăzi, în ciuda a mii de ani de evoluție. Morfologia lor, comportamentul presupus și chiar genetica lor subliniază stabilitatea remarcabilă a acestei specii în timp.
Această descoperire nu rezolvă încă misterul domesticirii câinilor – acel moment crucial în care lupul s-a transformat într-un companion fidel. Dar complică povestea: unele trăsături despre care se credea anterior că au apărut din domesticire erau deja prezente la lupii preistorici. Iar acești canini înghețați în gheață ne amintesc că istoria câinilor este departe de a fi liniară. Deci nu, cățeii lui Tumat nu sunt tovarășii noștri îndepărtați. Dar ne povestesc, în felul lor tăcut, despre viață, moarte și adaptare într-o lume de gheață și despre tot ceea ce registrul natural mai are de dezvăluit.
Poll: Care este cea mai fascinantă caracteristică a descoperirii cățeilor înghețați din Siberia?
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply