Avionul supersonic „peștele-spadă” al NASA zboară în tăcere, marcând un moment istoric

NASA, împreună cu Lockheed Martin, a reușit să zboare pentru prima dată cu avionul supersonic X-59 în luna octombrie. Acesta reprezintă un pas semnificativ pentru reintroducerea zborurilor comerciale supersonice în Statele Unite ale Americii.

Avionul experimental X-59 a luat zborul, stabilind un record ca primul avion supersonic proiectat să producă un “bocanet” ușor, în locul bubuiturilor sonore puternice caracteristice.

Zborul X-59 constituie un avans major către călătoriile supersonice comerciale, interzise în Statele Unite din anul 1973.

Zborul de test a fost programat să dureze aproximativ o oră, având ca punct de plecare facilitățile Lockheed Martin’s Skunk Works din Palmdale, California, și aterizând la Centrul de Cercetare pentru Zboruri al NASA Armstrong din Edwards, California, pe 28 octombrie. Avionul a atins o viteză maximă de aproximativ 386 kilometri pe oră și a zburat la o înălțime de aproximativ 3.658 de metri. În acest test, nu a fost atinsă viteza supersonică, scopul fiind verificarea sistemelor critice.

Conform specificațiilor Lockheed Martin, X-59 poate atinge o viteză maximă de Mach 1.4, sau 1.489 km/h, aproape de două ori mai rapid decât un Boeing 747. Este proiectat să zboare la o altitudine de 16.764 de metri. Avionul are o anvergură de 9.1 metri, o înălțime de 4.3 metri și o lungime impresionantă de 30.5 metri, asemănându-se puternic cu un pește-spadă.

Privit din lateral, nasul incredibil de lung al avionului pare să se îngusteze într-un punct, dar de fapt are forma unei dălți. Forma nasului este concepută pentru a modifica forma undelor de șoc generate de zborul supersonic, făcând aeronava mult mai silențioasă comparativ cu jeturile supersonice actuale, care sunt interzise deasupra zonelor populate din Statele Unite din cauza bubuiturilor sonore puternice.

Bubuiturile sonore sunt cauzate de undele de șoc generate de comprimarea rapidă a aerului, asemănătoare tunetelor. Pe măsură ce un avion zboară, acesta împinge aerul din fața sa, creând valuri de presiune. Când un avion atinge viteza supersonică, valurile de presiune nu se pot deplasa suficient de repede, astfel se combină într-o singură undă de șoc mare, rezultând o bubuitură sonică.

Un test controversat de șase luni peste Oklahoma City în 1964 a demonstrat că bubuiturile sonice ale avioanelor supersonice care zboară prea aproape de sol pot sparge ferestre, pot provoca daune minore clădirilor și pot speria oamenii. La sfârșitul studiului, mai mult de un sfert dintre persoanele intervievate au declarat că nu s-ar putea obișnui cu bubuiturile sonice.