Bebelușul tău plânge fără motiv? Știința dezvăluie adevăratul vinovat

A calma un bebeluș care plânge este una dintre cele mai dificile provocări ale creșterii copiilor. În ciuda îngrijirii atente, a unei rutine bine stabilite și a tuturor tehnicilor recomandate de experți, unii bebeluși continuă să plângă — uneori mult timp, adesea fără o explicație clară. Un nou studiu suedez aruncă în sfârșit lumină asupra acestui mister care îi frământă pe atâția proaspeți părinți: tendința de a plânge poate fi, în mare parte, scrisă în gene.

Aceasta este concluzia unei echipe de cercetători de la Universitatea Uppsala și Institutul Karolinska, care au efectuat un studiu de amploare pe peste 1.000 de perechi de gemeni cu vârste între două și cinci luni. Comparând comportamentul gemenilor identici (care împărtășesc 100% din ADN) și al celor fraterni (care împărtășesc aproximativ 50%), oamenii de știință au reușit să distingă impactul geneticii de cel al mediului familial. Rezultatele, publicate în revista JCPP Advances, sunt clare: genetica explică aproximativ jumătate din frecvența plânsului la bebelușii de două luni și până la 70% la cei de cinci luni. Cu alte cuvinte, unii sugari se nasc pur și simplu cu o predispoziție mai mare spre plâns, indiferent de calitatea mediului parental.

Pentru Charlotte Viktorsson, cercetător postdoctoral în psihologie și autoarea principală a studiului, aceste rezultate pot aduce o oarecare alinare părinților: „Există limite la ceea ce pot controla părinții. Dacă bebelușul tău plânge mult, nu înseamnă neapărat că faci ceva greșit.” Această observație nu minimizează în niciun fel stresul generat de plânsul repetat, ci plasează lucrurile într-un context biologic mai nuanțat. Înseamnă, totodată, că o căutare neobosită a unei explicații poate duce uneori la un impas — pentru că originea este, pur și simplu… genetică.

Studiul nu s-a limitat doar la plâns. Cercetătorii au analizat și alți doi parametri cheie ai comportamentului sugarilor: timpul necesar pentru a adormi și trezirile nocturne. Spre deosebire de plâns, aceste două aspecte ale somnului par a fi influențate mai mult de mediu decât de ereditate — cel puțin în primele luni de viață. La două luni, durata până la adormire este determinată, în principal, de obiceiuri, stimulare și calitatea interacțiunii cu părinții. La cinci luni, genetica începe să joace un rol mai important, sugerând o evoluție rapidă a somnului odată cu dezvoltarea sistemului nervos al bebelușului.

În ceea ce privește trezirile nocturne, acestea par a fi aproape în întregime influențate de factori de mediu, potrivit autorilor. Cu alte cuvinte, aici eforturile părinților pot face cu adevărat diferența — mai ales prin stabilirea unor rutine consecvente de culcare și prin optimizarea condițiilor de somn.

Pe lângă moștenirea genetică și mediul comun al gemenilor (cum ar fi casa în care cresc), cercetătorii identifică o a treia componentă: mediul unic. Acest termen desemnează tot ceea ce diferențiază doi copii din aceeași familie — inclusiv variații subtile în modul în care fiecare este îngrijit, ținut în brațe sau stimulat. Aceste diferențe sunt uneori invizibile, dar pot avea un impact real, la nivel individual. De asemenea, este posibil ca și alți factori biologici — cum ar fi disconfortul digestiv sau sensibilitatea senzorială — să contribuie, fără a fi reflectați în chestionarele parentale folosite în cercetare.

Această lucrare face parte dintr-un studiu mai amplu, care va urmări dezvoltarea gemenilor până la vârsta de trei ani. Scopul este de a înțelege mai bine cum evoluează comportamentele timpurii — precum plânsul, somnul sau reglarea emoțională — și în ce măsură sunt influențate de ADN sau de mediu.

Aceste rezultate nu îi absolvă pe părinți de responsabilitate, ci le oferă un cadru mai realist pentru a înțelege ce pot — și ce nu pot — influența. În același timp, ele reamintesc cât de unic este fiecare copil, încă din primele săptămâni de viață. Așadar, data viitoare când vă întrebați de ce bebelușul vostru plânge neîncetat, amintiți-vă că răspunsul ar putea fi scris adânc în interiorul său. Și nu este vorba despre un eșec parental, ci doar despre natura umană — exprimându-se, în felul ei.

Știință&Tehnică

Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România