Sunt reprezentative pentru zonele aride ale Euriasiei. Se mai numesc și „corăbiile deșertului”, din cauza capacității lor extraordinare de a rezista căldurii și lipsei de apă. Cine și-ar fi imaginat vreodată că ele străbăteau odinioară nordul înghețat?
Rămășițele unei cămile uriașe, vechi de circa 3,5 milioane de ani, au fost scoase la lumină într-unul dintre cele mai nordice teritorii canadiene, Nunavut, mai precis pe insula Ellesmere. Cămila în cauză, cu 30% mai masivă decât cele din ziua de azi, a fost identificată printr-o tehnică numită amprenta colagenului, metodă prin care o proteină specifică, numită colagen de Tip I, este extrasă și analizată, dând informații despre vârsta și identitatea speciei în cauză.
A reieșit că misterioasa cămilă gigantică se asemăna cel mai mult cu dromaderii de azi, dar și cu specia extinctă a cămilei uriașe din Yukon, specie care a trăit cu aproape 2.000 de kilometri mai la sud. Animalul a trăit într-o perioadă în care temperaturile globale erau mai ridicate cu 2 până la 3 grade Celsius, temperatura medie la Cercul Arctic fiind de – 1,4 grade Celsius. (Pe atunci, Cercul Artic canadian era acoperit de păduri).
Cămilele, animale aparținând genului Camelus, sunt originare din America de Nord și au apărut în era geologică numită Eocen, acum aproximativ 45 de milioane de ani. Ulterior, ele au traversat strâmtoarea Beringia, masă de uscat ce lega Alaska de Rusia. Cele mai apropiate rude ale cămilelor sunt lamele din sudul și centrul Americii.
