Când neanderthalienii au inventat briceagul elvețian… din oase de leu de peșteră

Acum aproximativ 130.000 de ani, în regiunea care corespunde Belgiei de astăzi, neanderthalienii au dat dovadă de o ingeniozitate remarcabilă: au confecționat unelte multifuncționale din oasele unuia dintre cei mai impunători prădători ai epocii — leul de peșteră. Descoperirea, făcută în Peștera Scladina, oferă o nouă perspectivă asupra abilităților tehnice și cognitive ale acestor hominizi dispăruți, sugerând că stăpâneau arta prelucrării osoase cu mult înainte ca Homo sapiens să apară în Europa.

Peștera Scladina este cunoscută mai ales pentru rămășițele excepțional conservate ale unui copil neanderthalian. Însă noile descoperiri depășesc interesul paleontologic: mai multe unelte din os, realizate din oase lungi ale unui leu de peșteră adult, au fost identificate ca „retușoare” — instrumente folosite pentru ascuțirea uneltelor din piatră sau os. Este pentru prima dată când se atestă utilizarea oaselor de leu de peșteră pentru fabricarea de unelte, ceea ce face din această descoperire un eveniment unic în arhiva arheologică a Paleoliticului. Până acum, dovezile interacțiunii dintre oamenii preistorici și felinele mari se limitau la vânătoare sau utilizarea pieilor, dar nu și la valorificarea oaselor ca resursă tehnologică. Descoperirea a fost prezentată în Scientific Reports.

Uneltele descoperite nu par a fi fost simple obiecte cu o singură funcție. Analiza urmelor de prelucrare și uzură arată că au fost remodelate și reutilizate în mod repetat. Unele exemplare prezintă capete teșite, sugerând că puteau fi folosite ca dălți sau instrumente de tăiere precisă. Această versatilitate amintește de funcționalitatea unui briceag elvețian: un singur obiect, cu mai multe utilizări, adaptat nevoilor diverse ale vieții cotidiene.

Remarcabil este și faptul că neanderthalienii au selectat tibia leului de peșteră — un os lung, solid și rezistent — pentru a confecționa aceste instrumente. Alegerea nu a fost întâmplătoare: tibia oferă o integritate structurală ideală pentru unelte durabile. Astfel, acești oameni nu foloseau doar ce aveau la îndemână, ci înțelegeau proprietățile mecanice ale materialelor, făcând selecții pragmatice și deliberate.

Tehnica se înscrie într-un lanț operațional bine definit, similar celui folosit pentru unelte din oase de urs de peșteră descoperite în aceeași peșteră. Această paralelă sugerează că neanderthalienii nu acordau importanță simbolică speciei de la care provenea osul, ci se ghidau exclusiv după eficiența materialului.

Imaginea tradițională a neanderthalienilor, prezentându-i ca brute primitive concentrate doar pe supraviețuire, este tot mai des contrazisă de descoperiri de acest gen. Dacă până acum cele mai vechi dovezi ale vânătorii de feline mari — precum leii de peșteră — datau de circa 300.000 de ani (Spania, Homo heidelbergensis), iar utilizarea pieilor era cunoscută la neanderthalienii din Germania, confecționarea de unelte multifuncționale din oasele acestor prădători ridică ștacheta. Demonstrează o înțelegere profundă a resurselor, o capacitate de planificare și un nivel sofisticat de tehnologie.

Mai mult, ideea unui instrument conceput să fie reutilizat și adaptat în timp reflectă un mod de gândire evoluat, anticipator. Neanderthalienii nu doar că stăpâneau prelucrarea pietrei, dar explorau și potențialul materialelor organice, ceea ce i-a apropiat de marile inovații tehnologice ale omului modern — precum uneltele compozite.

În final, această descoperire reconfigurează raportul dintre neanderthalieni și marile carnivore. Nu mai sunt doar pradă sau vânători ocazionali, ci agenți activi ai ecosistemului, capabili să valorifice inteligent rămășițele unui animal temut. Alegerea funcționalității în detrimentul fricii sau simbolismului indică un pragmatism matur, în care eficiența era mai importantă decât mitul. Iar asta spune multe despre complexitatea mentală a acestor veri străvechi ai noștri.

Știință&Tehnică

Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România