Sfârșitul unei relații nu vine întotdeauna brusc. Potrivit rezultatelor unui studiu psihologic realizat de cercetătorii Janina Bühler și Ulrich Orth, care a fost publicat în Journal of Personality and Social Psychology, disoluția unei relații are loc de fapt în două faze distincte, dintre care una marchează un punct fără întoarcere. Acest moment-cheie, cunoscut sub numele de „punct de cotitură”, este cel în care o relație este cu adevărat condamnată la eșec.
În timp, satisfacția față de o relație tinde să scadă. Acest declin este cel mai pronunțat în primii ani, dar există un moment specific în călătoria unui cuplu care anunță adevăratul sfârșit al relației amoroase. Studiul cercetătorilor s-a axat pe această perioadă de declin final, determinând că, după un anumit punct, este practic imposibil ca relația să se redreseze. Folosind date colectate în patru țări – Germania, Australia, Regatul Unit Olanda – de la peste 11 000 de persoane, cercetătorii au reușit să identifice ceea ce ei numesc faza terminală a unei relații. Acest declin are loc în două etape. În primul rând, există o fază pre-terminală în care satisfacția începe să scadă încet, înainte de a ajunge la un „punct de cotitură”. Acest punct, în general cu unul sau doi ani înainte de despărțire, marchează începutul unui declin rapid și inevitabil al satisfacției în relație. Odată ce relația atinge acest punct de tranziție, sfârșitul devine adesea inevitabil. Cercetătorii spun că doar cuplurile destinate să se despartă trec prin această fază terminală. Această scădere rapidă a satisfacției în relație durează în medie între șapte și douăzeci și opt de luni, adică unul până la doi ani înainte de despărțirea oficială. Acest fenomen a fost observat în toate cele patru țări studiate, indicând că este un proces universal, indiferent de contextul cultural.
Declinul în această fază terminală este deosebit de accentuat pentru partenerul care suferă separarea. Aceasta se datorează faptului că persoana care ia inițiativa de a-și părăsi partenerul este deja nemulțumită de ceva timp, în timp ce celălalt devine conștient de situație doar cu puțin timp înainte de despărțire. Această diferență de percepție între cei doi parteneri face adesea tranziția deosebit de dificilă pentru persoana care nu a anticipat declinul relației.
Deși această fază terminală este clar definită, ea nu este întotdeauna imediat perceptibilă pentru ambii parteneri. De aceea, este esențial să recunoști din timp acest punct de cotitură. Potrivit Janinei Bühler, este adesea prea târziu pentru cupluri să consulte un terapeut, deoarece relația a ajuns deja la punctul fără întoarcere. Ea subliniază importanța de a lua măsuri în faza pre-terminală, înainte ca satisfacția relației să scadă ireversibil. Cercetătorii subliniază că cunoașterea acestor faze ar putea permite unor cupluri să înțeleagă mai bine dinamica relației lor și să acționeze mai devreme pentru a încerca să o salveze. Intervenția la începutul declinului ar putea fi o modalitate mai eficientă de a evita o ruptură definitivă.
A fi conștient de semnele de avertizare ale declinului relației este esențial pentru a evita punctul de cotitură. Comunicarea deschisă, ascultarea reciprocă și găsirea de soluții la problemele întâmpinate pot face diferența înainte ca relația să intre în faza terminală. Cuplurile care așteaptă prea mult timp pentru a-și rezolva conflictele riscă să se trezească prinse în această spirală negativă.
Pe scurt, o relație se poate deteriora treptat înainte de a ajunge într-un punct în care despărțirea devine inevitabilă. Odată ce acest punct de cotitură este atins, este dificil să îndrepți lucrurile. Acționarea timpurie, înainte ca deteriorarea să devină ireversibilă, este esențială pentru păstrarea relației. Prin urmare, este important să recunoașteți din timp aceste semne, pentru a nu lăsa relația să ajungă în acel punct în care sfârșitul pare inevitabil.
Loading ...
