Pământul a trecut recent printr-o furtună geomagnetică majoră. Totuși, aceasta rămâne minoră în comparație cu evenimentul Carrington din 1859, care este cea mai puternică furtună solară înregistrată vreodată. Și totuși, este posibil să o fi subestimat. Cercetări recente au arătat că perturbarea câmpului magnetic al Pământului în timpul acestui eveniment a fost chiar mai mare decât se credea până acum. Această descoperire subliniază potențiala vulnerabilitate a societății moderne la astfel de evenimente.
La 1 septembrie 1859, pe cerul Pământului s-a desfășurat o scenă spectaculoasă. Soarele, o stea care părea atât de stabilă, a decis brusc să elibereze o cantitate incredibilă de energie. Jeturi de plasmă au fost proiectate cu o viteză amețitoare în spațiu, spre planeta noastră. Această descărcare masivă, echivalentă cu energia colosală a zece miliarde de bombe atomice, lovește Pământul cu o forță fără precedent. Consecințele au fost imediate și devastatoare. Comunicațiile telegrafice, aflate atunci la apogeul lor, au fost primele care au suferit șocul. Liniile telegrafice, renumite pentru fiabilitatea lor, au devenit brusc incontrolabile, aruncând scântei în toate direcțiile. Între timp, pe cerul nopții, se desfășura un spectacol extraordinar. Aurora boreală, de obicei limitată la regiunile polare, începe să danseze pe cer, atingând latitudini nemaivăzute până atunci. Martori surprinși raportează că au văzut aceste lumini colorate până în Cuba și Hawaii. Magnitudinea acestor aurore a fost atât de mare încât unii localnici pot citi ziarele în strălucirea acestor fenomene celeste, transformând noaptea într-un spectacol de basm. Totuși, în spatele acestei frumuseți se ascunde realitatea brutală a perturbărilor masive cauzate de evenimentul solar. Incendii au izbucnit în stațiile de telegraf, iar firele au devenit incandescente din cauza electricității dezlănțuite. Operatorii, obișnuiți să gestioneze mesajele cu precizie, au fost șocați de violența bruscă a acestor flăcări necontrolate.
Evenimentul Carrington, denumit astfel după astronomul Richard Carrington care l-a observat primul, va rămâne în analele istoriei. Această furtună geomagnetică, cea mai puternică înregistrată vreodată, atestă capacitatea impresionantă a Soarelui de a influența lumea noastră în moduri pe care nu le putem întotdeauna prevedea sau înțelege.
Acestea fiind spuse, în ciuda apariției frecvente a furtunilor solare de-a lungul istoriei Pământului, datele noastre privind amploarea acestora sunt limitate, datând de mai puțin de două secole. Evenimentul Carrington a avut loc într-o perioadă în care observațiile erau încă primitive. Magnetogramele de la observatoarele britanice de la Greenwich și Kew, care măsurau fluctuațiile câmpului magnetic al Pământului, erau printre puținele instrumente disponibile. Progresele tehnologice recente au deschis noi perspective pentru o mai bună înțelegere a impactului real al evenimentului Carrington asupra Pământului. Printre aceste progrese, digitizarea magnetogramelor istorice s-a dovedit a fi o resursă valoroasă pentru cercetători. Acestea au fost concepute inițial pentru a măsura fluctuațiile câmpului magnetic al Pământului, dar erau departe de a fi pregătite pentru a înregistra o furtună geomagnetică de amploarea evenimentului Carrington. Datorită progreselor în digitalizarea modernă, aceste înregistrări au fost conservate și analizate în detaliu, dezvăluind informații esențiale despre natura și amploarea acestui eveniment istoric.
Analiza acestor magnetograme a dezvăluit mișcări extraordinare și rapide ale câmpului magnetic al Pământului, estimate la o valoare remarcabilă de 500 nanoTesla pe minut. Pentru a pune acest lucru în perspectivă, este important de remarcat faptul că furtunile geomagnetice, care au loc o dată pe secol, sunt în general asociate cu schimbări de ordinul a 350 până la 400 nanoTesla pe minut la latitudinea Londrei, ceea ce face ca estimările privind evenimentul Carrington să fie și mai impresionante. Noile rezultate sugerează că evenimentul a fost mult mai intens decât se estimase inițial. Mișcările rapide și masive ale câmpului magnetic al Pământului, relevate de magnetogramele digitalizate, depășesc cu mult ceea ce se credea posibil până acum.
Această descoperire pune sub semnul întrebării cunoștințele noastre anterioare cu privire la amploarea furtunilor solare și subliniază importanța unei mai bune înțelegeri a acestor fenomene pentru a pregăti și proteja societatea noastră modernă împotriva unor astfel de evenimente în viitor. Dacă o astfel de furtună ar avea loc astăzi, consecințele ar putea fi devastatoare. Acest studiu, publicat în Space Weather, arată că înțelegerea noastră a furtunilor solare istorice este încă incompletă și că intensitatea lor ar putea fi mult mai mare decât se credea anterior. Aceste noi date evidențiază fragilitatea infrastructurilor moderne în fața unor astfel de evenimente. În această epocă a tehnologiei și a dependenței digitale, este imperativ să ne intensificăm cercetarea acestor fenomene, astfel încât să putem anticipa și atenua mai bine riscurile pe care le-ar putea reprezenta pentru societatea actuală.
