Cel mai mare secret al lui Ötzi ar putea veni de la… vecinii săi

Ötzi, omul ghețarilor descoperit în 1991 în Alpii italieni, nu mai este singurul care ne povestește despre trecut. Datorită analizei genetice a zeci de contemporani ai săi, oamenii de știință fac lumină asupra unei regiuni care, timp îndelungat, a rămas neatinsă de marile migrații europene. Rezultatele acestor cercetări schimbă radical înțelegerea noastră despre societățile alpine timpurii.

Între anii 6400 și 1300 î.Hr., Alpii de Est erau departe de a fi complet izolați. Cu toate acestea, un nou studiu genetic publicat în Nature Communications arată că populațiile care trăiau aici au avut o continuitate remarcabilă. În timp ce restul Europei a fost martor la valuri succesive de migrație — de la vânători-culegători la fermieri neolitici, apoi la păstori veniți din stepe — locuitorii Tirolului austriac și-au păstrat structura genetică aproape neschimbată timp de peste două milenii.

Cercetătorii au analizat ADN-ul extras din oasele și dinții a 47 de indivizi descoperiți în regiune. Ei au constatat că între 80 și 90% din moștenirea lor genetică provenea de la primii fermieri sosiți din Anatolia (actuala Turcie) acum mai bine de 7.000 de ani. Un astfel de nivel de stabilitate genetică este rar întâlnit în această perioadă și indică o izolare relativă sau un impact redus al migrațiilor asupra acestor comunități montane.

Până acum, Ötzi — mumia naturală păstrată în gheață timp de 5.300 de ani — era considerat un caz unic din punct de vedere genetic. Genomul său semăna puternic cu cel al primilor fermieri anatolieni, fapt care i-a surprins pe cercetători. Noul studiu însă pune această „unicitate” într-o lumină diferită: Ötzi împărtășea o bază genetică comună cu vecinii săi alpini, deși prezenta și particularități. Analiza cromozomului Y — transmis pe linie paternă — a arătat că el aparținea unei linii rare, diferite de cea a altor bărbați din regiune, care erau în schimb apropiați de populații preistorice din Europa de Vest, în special din Germania și Franța.

În ceea ce privește linia sa maternă, misterul persistă: nici acest studiu, nici bazele de date genetice moderne sau antice nu au identificat un ADN mitocondrial identic. A fost Ötzi ultimul membru al unui grup dispărut? Sau comunitatea sa a trăit izolat de alte grupuri alpine, fie din întâmplare, fie intenționat?

Analiza diversității genetice pe linie maternă — transmisă de femei — a scos la iveală o varietate mai mare. Aceasta ar putea fi explicată printr-un sistem social patriarhal, în care bărbații rămâneau în locurile natale, iar femeile migrau pentru a se alătura familiilor soților. Un astfel de model este bine documentat în multe societăți agricole neolitice și ar putea explica stabilitatea liniilor paterne în paralel cu o mobilitate feminină moderată.

Pe lângă originile lor, cercetătorii au investigat și aspectul fizic al acestor populații. ADN-ul bine conservat a permis deducerea unor trăsături: la fel ca Ötzi, locuitorii Tirolului preistoric aveau probabil părul șaten și ochii închiși la culoare și erau intoleranți la lactoză. Aceasta sugerează că nu consumau produse lactate fermentate la vârsta adultă, spre deosebire de unele populații contemporane din nordul Europei.

Aceste date indică un mod de viață adaptat mediului montan: o dietă bazată pe agricultură și cules, completată de creșterea limitată a animalelor. Combinate cu dovezile arheologice, ele conturează imaginea unei comunități puternic înrădăcinate, atașate de tradiții, dar nu complet închise față de exterior.

Astfel, deși Ötzi rămâne un caz aparte, el se dovedește a fi și un martor al unui model social mai larg și stabil. Această continuitate genetică pe parcursul a milenii face din Alpii Orientali un laborator fascinant pentru studierea modului în care comunitățile umane pot menține o identitate distinctă, chiar în mijlocul transformărilor profunde care au marcat restul continentului.

Știință&Tehnică

Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România