În anul 2006, un beduin a descoperit într-o peșteră dintr-o regiune izolată a Iordaniei o colecție antică alcătuită din șaptezeci de cărți cu câte cinci până la 15 pagini de plumb, perforate și legate între ele cu inele de plumb, ce ar putea juca un rol capital în dezlegarea enigmei care mai învăluie încă începuturile Creștinismului.
Versiunea acceptată a episodului este cea conform căreia un reflux subit a expus două cotloane, în general inundate, ale unei peșteri iordaniene. Un trecător a remarcat că unul dintre aceste unghere era marcat de un semn scrijelit în formă de menora (sfeșnic cu șapte brațe), simbol religios evreiesc. Explorând locul, omul a descoperit într-un intrând ceea ce ar putea reprezenta “documente” unice și lămuritoare din zilele de început ale creștinătății.
Cărțile, găsite în urmă cu cinci ani, au pagini de dimensiunea unor carduri bancare, ce sunt gravate cu desene, simboluri și cuvinte, dintre care unele par să facă referiri la Mesia, la Crucificare și la Înviere. Textele conținute sunt în ebraica veche, iar cea mai mare parte a lor este scrisă codat. O frază din puținele descifrate spune, cu aproximație, “Voi merge drept”; posibil, o trimitere la ideea de Resurecție.
Pentru că falsuri religioase au mai apărut în număr mare de-a lungul anilor, unii specialiști sunt sceptici cu privire la autenticitatea artefactelor. Totuși, așa cum afirmă alți exegeți, dacă originalitatea lor se va verifica, cărțile ar putea deveni la fel de importante precum Manuscrisele de la Marea Moartă, descoperite în anul 1947, tot de către un beduin.
Faptul că unele cărti sunt sigilate alimentează suspiciunile unor avizați, conform cărora ar putea fi vorba despre colecția pierdută de codice menționată în capitolul biblic al Apocalipsei. Mai mult, peștera în care au fost descoperite ar putea fi aceeași în care s-au refugiat creștinii după căderea din anul 70 d.Hr. a Ierusalimului. De asemenea, și alte documente importante din aproximativ acea periodă au fost descoperite la această locație în trecut.
Unele teste metalurgice datează cărțile ca provenind din secolul I d.Hr., iar specialiștii spun că ele prezintă o formă de corodare imposibil de obținut pe căi artificiale.
Dacă sunt ceea ce cred exegeții, atunci cărticelele metalice s-ar putea număra printre primele documente creștine, predateând chiar scrierile Sfântului Apostol Paul (numit și Saul din Tarsus), unul dintre cei mai influenți primi misionari creștini, ale cărui texte alcătuiesc în bună măsură Primul Testament. Este posibil chiar ca artefactele să conțină relatări contemporane despre ultimii ani de viață ai lui Iisus.
Plăcuțele din plumb ar ilustra și o hartă a orașului sfânt Ierusalim, precum și scena destul de clară a unei crucificări în afara zidurilor unui oraș. Din păcate, relicvele nu pot fi studiate așa cum ar cere-o situația, deoarece nu sunt disponibile chiar discreționar pentru cercetători și, se pare, însăși locația lor exactă este subiect de dezbatere.
David Elkington, profesor britanic de arheologie a religiei antice, este unul dintre puținii oameni care au privit pe viu colecția și cel căruia i se datorează, practic, singurele imagini publice ale artefactelor.
Controversa care planează asupra celor șaptezeci de cărți metalice pune în poziții contrare Iordania și Israelul. În versiunea iordaniană, cărțile au intrat în posesia unui beduin israelian, care le-a trecut ilegal granița spre Israel, unde au și rămas. Israelianul care ar deține în prezent cărțile neagă acuzațiile, pretinzând că scripturile se află în familia lui de un secol. Acum, guvernul Iordaniei face presiuni la cel mai înalt nivel pentru a obține repatrierea relicvelor.
Apocalipsa vorbește despre o carte sigilată care va fi deschisă numai de către Mesia.
Sursa: FaceFacts
Sursa foto: David Elkington