Coloniile de furnici sunt compuse din diverse „caste” de muncitori sau de soldaţi luptători. O echipă de cercetători de la Universitatea McGil din Montreal a modificat larve de furnică care se dezvoltă într-o nouă castă de supersoldaţi.
Conducătorul studiului, Dr. Ehab Abouheif, de la Universitatea McGil din Montreal, Quebec, Canada, a descoperit că administrarea unui hormon la un anumit stadiu de dezvoltare unei larve de furnică, a transformat furnicile rezultate în supersoldaţi giganţi. Cercetătorii susţin că un astfel de „tratament” poate fi aplicat multor alte specii.
Până acum, echipa de cercetători a reuşit să creeze supersoldaţi la două specii de furnici, care în mod normal nu au această castă prezentă în colonii.
Oamenii de ştiinţă canadieni au studiat furnicile din grupul Pheidole, care conţine peste 1.000 de specii. Dintre acestea, numai opt au „supersoldaţi”, care protejează coloniile prin blocarea intrărilor în aceasta cu capetele lor supradimensionate.
Ideea de a „transforma” furnicile i-a venit dr. Abouheif atunci când a observat că alte specii din grupul Pheidole aveau în colonii câţiva membri cu capete supradimensionate, deşi în mod normal nu conţineau „supersoldaţi”.
Încercând să îşi explice acest fenomen, cercetătorii au înţeles modul în care apartenenţa la o anumită castă este decisă în momentul dezvoltării larvelor. Când o regină îşi depune ouăle, fiecare ou se poate dezvolta într-o castă diferită, în funcţie de mediul în care se află, de temperatura ambientală şi de hrana primită. Dar, cheia mutării într-o anumită castă este dată de prezenţa hormonului juvenil în ou.
Astfel, dr. Abouheif susţine că „dacă tratezi cu acest hormon oricare dintre specii la momentul oportun, poţi induce dezvoltarea sa într-un supersoldat…aceasta presupune că un strămoş al tuturor aceste specii a avut supersoldaţi”. Această descoperire a „potenţialului ancestral” poate revoluţiona modul de privire şi studiu al evoluţiei speciilor.
Echipa de cercetători speră că deblocarea unor capacităţi ancestrale ar putea fi cheia dezvoltării de culturi de cereale cu potenţial nutriţional mai mare ori chiar de urmărire a mecanismelor ce cauzează cancerul.
