Într-un articol publicat în Cosmology and Astroparticle Physics este prezentată o nouă teorie privind expansiunea universului.. Acesta postulează că ea nu ar putea fi rezultatul energiei întunecate, ci al fuziunii constante a cosmosului nostru cu universuri paralele „bebeluș”. Iată câteva explicații.
Conform modelului cosmologic standard, expansiunea accelerată a universului este atribuită existenței energiei întunecate. Se crede că această substanță misterioasă are o presiune negativă, provocând o forță de respingere care se opune gravitației și contribuie astfel la expansiunea continuă a cosmosului. Cu toate acestea, energia întunecată nu a fost niciodată observată sau măsurată direct în laborator. Existența sa este postulată pentru a explica observațiile cosmologice, dar invizibilitatea sa reprezintă inevitabil o provocare conceptuală. În ultimii ani, unii astrofizicieni și cosmologi au contestat însăși ideea de energie întunecată prin explorarea unor alternative. Teorii modificate ale gravitației, cum ar fi modificarea relativității generale, au fost propuse ca potențiali înlocuitori, deși toate acestea rămân teoretice.
Un studiu recent propune o altă abordare teoretică, sugerând că expansiunea accelerată ar putea fi explicată prin fuziunea constantă cu alte universuri paralele, pe care oamenii de știință le numesc universuri „bebeluș”. Această teorie se bazează pe calcule matematice. În articolul lor, cercetătorii susțin că fuzionarea cu alte universuri ar crește volumul universului nostru. Această creștere a volumului ar putea fi percepută ca o expansiune a cosmosului, ceea ce ar fi în concordanță cu observațiile privind fondul difuz cosmologic, cea mai veche lumină din Univers. În plus, calculele bazate pe această teorie par să corespundă mai îndeaproape cu observațiile privind universul decât modelul cosmologic standard. Acest lucru sugerează că fuziunea cu alte universuri ar putea oferi o explicație mai plauzibilă pentru expansiunea actuală.
Teoria abordează, de asemenea, inflația cosmică, un concept-cheie în cosmologie care postulează o expansiune extrem de rapidă a universului în primele momente după Big Bang. În timpul perioadei inflaționare, cosmosul s-ar fi extins la o rată de aproximativ 1026 până la 1030 ori mai rapidă decât expansiunea actuală. Această fază de inflație cosmologică ar fi durat, de asemenea, puțin timp, probabil între 10-36 și 10-32 secunde după Big Bang.
Această fază de expansiune intensă, care s-ar fi diluat în cele din urmă pentru a da naștere expansiunii mai lente pe care o observăm astăzi, rezolvă anumite probleme și explică anumite observații, cum ar fi omogenitatea și izotropia universului observabil. Ca parte a noii teorii, cercetătorii sugerează o alternativă la inflație, legând inflația cosmologică de absorbția universului nostru tânăr de către un univers mai mare. Conform acestei idei, expansiunea ultrarapidă din primele câteva milisecunde ar putea fi, prin urmare, rezultatul acestei absorbții mai degrabă decât acțiunea unui câmp de inflație. Deși teoria rezolvă anumite probleme conceptuale, cercetătorii subliniază că doar validarea experimentală prin observații poate confirma sau infirma ipoteza lor. Instrumente precum Telescopul Euclid și Telescopul spațial James Webb sunt menționate ca potențiale modalități de testare a acestor idei.
Această nouă teorie deschide perspective fascinante asupra înțelegerii noastre asupra expansiunii universului. Punând la îndoială rolul energiei întunecate și propunând o explicație alternativă bazată pe fuziunea universurilor paralele, ea ne invită să reconsiderăm anumite fundamente ale cosmologiei actuale. Dacă această ipoteză va fi confirmată de observațiile viitoare, ea ar putea marca un punct de cotitură major în înțelegerea noastră asupra evoluției universului. Căutarea de a dezlega misterele cosmosului este mai deschisă ca niciodată, cu promisiunea unor noi descoperiri în viitor.