În sensul lor cel mai larg, rețelele sociale sunt structuri complexe în care se realizează diverse conexiuni între indivizii, de la prietenie la ostilitate. Analiza dinamicii acestor rețele reprfezintă o provocare majoră pentru cercetători. În anii 1940, o teorie inovatoare, cea a echilibrului social, a pus bazele înțelegerii noastre actuale. Astăzi, datorită progreselor în fizica statistică, această teorie a fost susținută într-un mod care este atât nou, cât și incitant.
Ideea centrală a teoriei echilibrului social este simplă: indivizii caută să mențină un echilibru în relațiile lor sociale. Relațiile pozitive, precum prietenia, sunt considerate echilibrate, în timp ce relațiile negative, precum ostilitatea, perturbă acest echilibru. Pentru a-l menține, există patru reguli simple care definesc relațiile dintre prieteni și inamici dintr-o rețea de socializare. Prima regulă spune că un prieten al unui prieten este un prieten. Acest lucru pare o idee banală, dar ilustrează ideea că relațiile pozitive tind să se răspândească printr-o rețea de socializare. La fel, următoarea regulă stabilește că prietenul unui inamic este un dușman și invers. Aceste reguli simple surprind ideea intuitivă că avem tendința de a ne sprijini prietenii și de a nu avea încredere în dușmanii noștri. Cu toate acestea, regula finală este puțin mai subtilă: dușmanul dușmanului tău îți este prieten. Această regulă implică faptul că doi oameni care împărtășesc un inamic comun pot dezvolta o relație pozitivă unul cu celălalt. Acest lucru poate părea contraintuitiv, dar reflectă complexitatea interacțiunilor sociale.
Până de curând, însă, această regulă a fost dificil de modelat, din cauza complexității rețelelor sociale din lumea reală. Cu toate acestea, o nouă analiză folosind concepte din fizica statistică a reușit să reproducă această dinamică într-un model computerizat. Această analiză, publicată în Science Advances, a arătat că doi factori sunt esențiali pentru a replica cu acuratețe rețelele sociale din lumea reală: cunoștințele limitate ale indivizilor în viața reală și variațiile individuale ale pozitivității relațiilor. Încorporând aceste două constrângeri în model, cercetătorii au reușit să demonstreze că rețelele sociale simulate corespund așteptărilor bazate pe teoria echilibrului social. Acest lucru sugerează că intuiția care stă la baza acestei teorii este într-adevăr validă și că indivizii tind să dezvolte relații pozitive cu cei care își împărtășesc dușmanii. Pe scurt, fizica statistică a confirmat că, conform teoriei echilibrului social, dușmanul inamicului tău este cu adevărat prietenul tău. Această idee poate părea simplistă, dar surprinde un adevăr fundamental despre modul în care relațiile se formează și evoluează în rețelele sociale.
Aceste rezultate au implicații importante pentru înțelegerea rețelelor sociale și pentru alte domenii în care modelarea interacțiunilor umane este crucială. Înțelegând mai bine regulile care stau la baza relațiilor sociale, putem fi într-adevăr mai bine pregătiți pentru a prezice și influența comportamentul uman în diverse contexte.
