NASA plănuiește lansarea unei sonde spațiale, denumită Titan Mare Explorer (TiME), spre a investiga de aproape una dintre mările satelitului natural al lui Saturn, Titan, în cadrul primei expediții nautice extraterestre întreprinsă vreodată de specia umană.
În 2006, în timp ce zbura pe lângă Titan, radarul de la bordul vehiculului orbital Cassini a descoperit mări de etan și de metan lichid pe suprafața cu o temperatură de -180 de grade Celsius a lunii saturniene, singurele acumulări de lichid pe care le cunoaștem oriunde în afara Pământului.
Unele dintre aceste mări uleioase apăreau pe radarul lui Cassini ca fiind mai mari decât Lacul Superior, cel mai mare din America de Nord, cu o suprafață de circa 82,400 km². Dar vizibilitatea săracă, justificată de atmosfera densă și cețoasă a lui Titan, nu a permis o observare satisfăcătoare a fenomenului, motiv pentru care se și discută lansarea misiunii TiME către Saturn.
În mai, proiectul TiME a primit o finanțare de trei milioane de dolari de la NASA. Dacă agenția spațială va aproba misiunea, capsula va decola în 2016. Până în 2023, TiME se va afla la o distanță de circa 1280 de milioane de kilometri depărtare, în regiunea polului nord al lui Titan, cea mai mare aglomerare de lacuri și mări de pe satelitul natural.
Capsula va realiza fotografii, va aduna date meteorologice, va măsura adâncimi și va analiza mostre. TiME se va prăbuși într-una dintre apele descoperite odată ce se va afla pe Titan, deci va pluti, purtată de curenți, pe suprafața mării. Apoi, până pe la jumătatea anilor 2020, va intra într-o iarnă întunecoasă vreme de zece ani, deoarece orbita lui Titan duce luna pe cealaltă parte a lui Saturn, departe de Soare și de comunicații. Capsula nu va mai avea un canal de observare sau de comunicare cu Pâmântul până în 2035.
Norii de metan se adună pe cerurile portocalii neclare ale lui Titan, eliberând căteodată precipitații de hidrocarbură, care realimentează mările și modelează peisajul așa cum apa o face pe Pământ. Dar, probabil că mările lui Titan nu conțin viață. Viața, așa cum o știm noi, necesită apă lichidă și suprafața satelitului este mult prea rece pentru acest lucru, este părerea lui Ralph Lorenz, fizician al Universității Johns Hopkins și membru al proiectului TiME.
Totuși. misiunea ne va putea spune cum se organizează și cum evoluează moleculele și cum poate apărea viața la modul general. Potrivit lui Ellen Stofan, geolog planetar, proiectul poate răspunde la întrebări de tipul: există ceață, vapori marini? Este lichidul limpede sau tulbure? Plutește mizerie la suprafață? Cu mările de pe Titan, întrebările sunt nelimitate.
