În laboratoarele subterane de la Gran Sasso, dedicate studiului fizicii particulelor, se desfășoară un experiment în măsură să dea la iveală, în timp real, informații importante cu privire la starea Soarelui și a reacțiilor survenite în interiorul lui.
Soarele transmite „pachete de date” minuscule care le pot furniza oamenilor de știință, în timp real, informații importante survenite în interiorul lui. Aceste informații sunt conținute de neutrini, iar singurul instrument în măsură să le „traducă” se află la Gran Sasso, în Italia.
Experimentul se numește Borexino, iar ultimele rezultate tocmai au fost anunțate: instrumentul de la Gran Sasso este capabil să capteze și neutrinii cu energie extrem de scăzută (sub 1 MeV-megaelectron volt), cei care constituie peste 90% din cele 60 miliarde de neutrini pe centimetru pătrat emiși de Soare și „căzuți” pe Terra în fiecare secundă. Borexino captează circa 50/zi, deloc rău dacă ținem cont de faptul că alte două experimente similare realizate până în prezent – Superkamiokande al japonezilor și Sno al canadienilor – nu au reușit să capteze decât neutrini cu energie înaltă (5 MeV), care reprezintă o mică parte din cei emiși de Soare.
Borexino poate fi considerat primul experiment din lume în măsură să identifice aceste particule și să le studieze oscilația (adică transformarea dintr-un tip în altul). „Un fenomen nou, care nu este prevăzut în Modelul Standard al Particulelor Elementare, cu mai multe aspecte rîmase încă de clarificat”, a comentat Gianpaolo Bellini de la Institutul Național de Fizică Nucleară din Italia, responsabil de acest proiect, în care sunt implicați și specialiști din Marea Britanie, Germania, Franța și Rusia. „Rezultatele experimentului Borexino sunt printre cele mai importante obținute în ultimii ani în fizica particulelor”, a mai adăugat Bellini.
Neutrinii reprezintă particulele cele mai misterioase descoperite până în prezent; masa lor nu a fost măsurată, nu au sarcină electrică și interacționează rar cu materia, motiv pentru care reușesc să treacă prin „ziduri” cu grosimea de kilometri.
Extraordinara sensibilitate a lui instrumentului Borexino se datorează structurii acestuia, care permite o scădere impresionantă a radioactivității naturale, prezentă în mod normal în astfel de detectoare și care de obicei maschează neutrinii cu energie scăzută.
Este vorba despre o cupolă cu diametrul de 16 metri , care găzduiește 2.100 tone de apă (un prim ecran pentru emisiile radioactive din roci și din mediu); există și o sferă de oțel scufundată în apă, prevăzută în interiorul ei cu 2.200 senzori foto capabili să capteze fulgerele de lumină provocate de neutrini. Sfera mai conține și 1.000 tone de mesiltilen, o hidrocarbură utilizată ca „pavăză” ulterioară pentru radioactivitate (găzduiește la rândul ei o sferă de nylon conținând 300 tone de lichid strălucitor).
Iata ce se întâmplă: neutrinii intră în coliziune cu electronii și le transferă o parte din energie, generând un fulger de lumină înregistrat de senzorii foto. Specialiștii pot măsura energia și poziția fiecărei coliziuni și astfel s-a observat de exemplu că nu există diferență între zi și noapte în fluxul de neutrini.
Sursa: Wired.it
