Norul Oort, acea regiune vastă de la marginea Sistemului Solar, este cunoscută a fi sursa cometelor cu perioade lungi, dar care este forma sa exactă? Un nou studiu, prezentat într-o postare pe serverul de preprinturi arXiv, propune o ipoteză îndrăzneață: ce ar fi dacă acest nor de obiecte înghețate ar avea o formă de spirală, similară cu cea a galaxiilor? Dacă este confirmată, această teorie ar putea redefini complet înțelegerea noastră a acestui domeniu misterios și a dinamicii Sistemului nostru Solar.
Norul Oort este o zonă situată cu mult dincolo de orbita lui Neptun și Pluton. Această regiune este compusă din miliarde de obiecte înghețate care, sub influența perturbațiilor gravitaționale, pot fi trimise în Sistemul Solar interior sub formă de comete. Norul este în general împărțit în două părți: un nor interior, mai dens și relativ aproape de Soare, și un nor exterior, mult mai îndepărtat. Cu toate acestea, această zonă rămâne invizibilă telescoapelor moderne. Unul dintre motivele pentru care norul Oort este greu de studiat este distanța sa extremă față de noi. De exemplu, sonda spațială Voyager 1, lansată de NASA în 1977, călătorește cu o viteză de 1,6 milioane de kilometri pe zi, dar ar mai dura 300 de ani pentru a ajunge la acest nor. În plus, obiectele care locuiesc acolo sunt mici și se mișcă încet, făcând observarea directă aproape imposibilă.
În ceea ce privește structura sa, cercetătorii s-au putut baza până acum doar pe modele teoretice bazate pe observațiile cometelor care provin din această regiune îndepărtată. Această lucrare a sugerat că norul Oort avea o formă sferică (sau mai degrabă forma unei sfere alungite). În noul studiu, cercetătorii au folosit supercomputerul Pleiades al NASA pentru a simula efectul mareelor galactice asupra obiectelor sale. Mareele galactice sunt forțe gravitaționale exercitate de galaxia însăși care influențează obiectele aflate la distanță de Sistemul Solar. Din cauza acestor forțe externe, cercetătorii au descoperit că norul Oort ar putea fi întins într-o formă de spirală cu brațe care se extind cu aproximativ 15.000 de unități astronomice (UA), o distanță echivalentă cu de 2.250 de ori distanța dintre Pământ și Soare. Acest lucru îl face un obiect de o amploare mult mai mare și mai dinamică decât se credea anterior.
Dacă acest model este valabil, ar putea oferi o mulțime de informații noi despre evoluția Sistemului Solar și despre modul în care obiectele sale au fost distribuite în timp. Structura în spirală sugerează că Norul Oort nu este doar un petic de obiecte rătăcite, ci poate reflecta forțele gravitaționale care acționează pe o perioadă de miliarde de ani. Acest lucru ar putea, de asemenea, să facă lumină asupra interacțiunii sale cu cometele și să explice potențial anumite fenomene legate de traiectoria și periodicitatea lor. Una dintre cele mai importante consecințe ale acestei descoperiri se referă și la înțelegerea noastră de unde provin cometele. În mod tradițional, se credea că aceste obiecte sunt pur și simplu rămășițe ale formării Sistemului Solar, dar o structură în spirală ar putea sugera o dinamică mai complexă. Ar putea, de asemenea, să arunce lumină asupra modului în care s-a format Sistemul Solar și cum a evoluat sub influența forțelor galactice.
În ciuda potențialului său revoluționar, teoria structurii spiralate a norului Oort rămâne nedovedită. Cercetătorii subliniază că obiectele din această regiune sunt prea mici și prea îndepărtate pentru a fi observate direct, chiar și cu cele mai puternice telescoape. Pentru a confirma această ipoteză, ar fi necesar fie să se observe aceste obiecte în mod indirect, fie să se detecteze lumina pe care o reflectă în spațiul profund. În prezent, cercetătorii sunt limitați de tehnologiile de observare disponibile și de resursele alocate acestor misiuni. Descoperirea unei structuri spiralate în norul Oort ar putea fi un obiectiv pe termen lung pentru viitoarele misiuni spațiale care ar putea include sonde destinate să exploreze această regiune îndepărtată a Sistemului Solar.
Loading ...
