Ideea că animalele terestre ar putea face traversări masive ale oceanelor pare aproape de neconceput. Cu toate acestea, o echipă de biologi tocmai a descoperit că o specie de iguană găsită acum în Fiji și Tonga a traversat unul dintre cele mai mari oceane ale lumii în urmă cu milioane de ani fără ajutorul tehnologiei moderne. Această ispravă a fost realizată grație unei „plute” naturale formate probabil din vegetație dusă de furtuni. Această călătorie spectaculoasă de 8.000 de kilometri este probabil cea mai mare călătorie transoceanică făcută vreodată de o vertebrată terestră non-umană. Ea a fost descrisă într-un articol publicat în PNAS
Iguanele Fiji, cunoscute științific sub numele de Brachylophus, sunt acum o parte integrantă a faunei insulelor din Pacificul de Sud. Originea lor a ridicat de mult timp semne de întrebare în rândul oamenilor de știință, în special pentru că aparțin familiei iguane, o descendență de animale găsită în principal în America. Iguanele sunt răspândite în America, cu o diversitate de specii adaptate la diferite habitate, dar niciun alt grup de iguane nu se găsește în mod natural în afara Americii, cu excepția notabilă a Fiji și a altor câteva insule din Pacificul de Sud, cum ar fi Tonga.
Înainte de descoperirile recente, ipoteza cea mai larg acceptată pentru a explica prezența acestor reptile în astfel de regiuni îndepărtate era legată de mișcările terestre din timpul istoriei geologice. Oamenii de știință credeau că aceste iguane ar fi ajuns în Fiji prin poduri terestre, o ipoteză bazată pe ideea că acum aproximativ 30 de milioane de ani, continentele erau mai apropiate. La acea vreme, terenurile scufundate ar fi putut conecta zone acum separate de oceane, ceea ce ar fi permis speciilor să migreze între America și Oceania.
Alte teorii și mai îndrăznețe sugerau că, în vremuri de climă mai blândă, Antarctica ar fi putut servi drept punte între Australia și Pacific, facilitând răspândirea iguanelor. Cu toate acestea, deși interesante, aceste idei s-au bazat în mare parte pe speculații geologice și nu au fost susținute de nicio dovadă directă.
Ca parte a noii lucrări, cercetătorii de la Universitatea din San Francisco au analizat ADN-ul iguanelor din Fiji și au descoperit că acestea sunt strâns legate de iguanele din deșert din America de Nord, dar că descendența primelor s-a îndepărtat de cele din urmă relativ recent, în urmă cu aproximativ zece milioane de ani. Cu alte cuvinte, sosirea iguanelor în Fiji ar fi avut loc mult mai târziu decât se aștepta. Aceasta înseamnă că aceste reptile trebuie să fi ajuns în Fiji pe mare.
Această descoperire ridică o întrebare interesantă: cum au reușit aceste iguane să facă o astfel de călătorie de 8.000 de kilometri prin Oceanul Pacific? Răspunsul ar putea sta într-un fenomen observat la alte specii precum țestoasele marine. Animalele terestre pot fi uneori transportate de curenții oceanici pe mase de vegetație sau resturi naturale, care apoi formează o plută improvizată. Călătoria iguanelor este deosebit de impresionantă datorită distanței pe care o parcurg.
Originare din deșerturile americane, aceste animale sunt capabile să supraviețuiască în condiții extreme, inclusiv fără apă pentru perioade lungi. Această adaptabilitate ar fi fost esențială pentru supraviețuirea lor în timpul unei astfel de călătorii. Cu toate acestea, cercetătorii observă că la momentul migrației, aceste iguane probabil trăiau în medii mai umede, ceea ce le-ar fi putut face mai ușor să îndure o traversare atât de lungă. Cercetătorii sugerează, de asemenea, că aceste iguane s-ar fi oprit pe mai multe insule în timpul călătoriei lor.
