Există acțiuni pe care le facem aproape instinctiv pentru a ne calma durerea: să ne frecăm capul după o durere de cap, să apăsăm ușor pe o zonă dureroasă sau să ne frecăm cotul după o lovitură neașteptată. Aceste acțiuni simple sunt adesea urmate de o oarecare ușurare. Dar de ce au aceste acțiuni acest efect calmant? Un studiu al cercetătorilor de la MIT McGovern Institute for Brain Research, care a fost publicat în Science Advances, ne ajută să înțelegem mai bine acest fenomen.
Cercetătorii MIT au fost interesați de modul în care anumite gesturi de frecare sau presiune ar putea reduce percepția durerii. Pentru a face acest lucru, ei au observat șoareci de laborator care, atunci când au suferit dureri ușoare, cum ar fi presiunea pe față sau o senzație de căldură, își frecau instinctiv fața cu labele. Acest gest, pe care cercetătorii l-au numit „biciuire”, a constat într-o mișcare ritmică a mustăților. Interesant, se pare că această frecare a redus imediat durerea resimțită de animal. Această observație a ridicat o întrebare: de ce acest gest simplu aduce atâta ușurare? Răspunsul constă în modul în care creierul nostru, ca și cel al șoarecilor, procesează informațiile senzoriale.
Când frecăm o zonă dureroasă, receptorii tactili din piele trimit semnale către creier, care interacționează cu semnalele durerii. Această „distragere senzorială” permite creierului să-și distragă atenția de la semnalele durerii. În loc să se concentreze doar pe durere, creierul percepe și informații liniștitoare din atingere. Într-un fel, această nouă stimulare „maschează” durerea și îi reduce intensitatea. Cortexul somatosenzorial, zona creierului responsabilă cu procesarea senzațiilor tactile și dureroase, joacă un rol central în acest fenomen. Când simțim durere, creierul o acordă de obicei prioritate. Cu toate acestea, prin introducerea unui alt stimul senzorial, precum frecarea sau masajul, este posibil să se reducă atenția acordată durerii și să se reducă percepția asupra acesteia. Acest mecanism, natural și instinctiv, ilustrează capacitatea organismului uman de a gestiona durerea fără a recurge imediat la medicamente.
Deși experimentul a fost efectuat pe șoareci, nu există nicio îndoială că acest fenomen se găsește și la oameni. Cu toții, la un moment dat, ne-am masat o zonă dureroasă sau ne-am frecat capul după o durere de cap. Acest răspuns instinctiv este susținut de mecanisme biologice similare cu cele observate la șoareci. Aceste acțiuni simple pot ameliora durerea acută și temporară, cum ar fi o ușoară arsură sau o durere de cap. Atunci când vă ardeți, de exemplu, deseori vă scuturați rapid mâna. Acest gest rapid, deși reactiv, are un efect imediat: reduce durerea. De ce se întâmplă acest lucru? Pentru că scuturarea mâinii generează o nouă stimulare tactilă care „interferează” cu semnalele dureroase trimise către creier. Aceste informații tactile „șterg” temporar durerea prin distragerea atenției creierului.
Descoperirile cercetătorilor MIT nu se referă doar la durerea acută și temporară. De asemenea, ele deschid perspective interesante pentru tratamentul durerii cronice, cum ar fi cea asociată cu sindromul durerii talamice, o afecțiune care apare adesea după un accident vascular cerebral și perturbă capacitatea creierului de a gestiona semnalele durerii. Cercetările actuale sugerează că stimularea tactilă ar putea fi folosită pentru a reduce percepția durerii cronice, prin activarea anumitor circuite neuronale responsabile de gestionarea atingerii. Deși această abordare terapeutică este încă în faza de cercetare, ar putea oferi o alternativă interesantă la tratamentele medicamentoase, care sunt adesea împovărătoare și nu foarte eficiente pentru anumiți pacienți.