De ce te simți somnoros: Oamenii de știință de la Oxford rezolvă în sfârșit acest mister străvechi!

În fiecare noapte, fără greș, simți acea nevoie irezistibilă de a închide ochii. Încă din zorii umanității, oamenii s-au întrebat ce ne împinge în brațele lui Morfeu. De ce dormim? Această întrebare fundamentală a primit, în sfârșit, un răspuns în laboratoarele Universității din Oxford — unul care răstoarnă tot ce credeam că știm despre somn.

Publicată în prestigioasa revistă Nature, noua descoperire arată că somnul nu este pur și simplu o perioadă de odihnă pentru creier. Este, de fapt, un mecanism sofisticat de protecție, declanșat de un fenomen electric microscopic din inima celulelor noastre. Echipa condusă de profesorul Gero Miesenböck și dr. Raffaele Sarnataro a identificat adevăratul declanșator biologic al somnului: stresul energetic din mitocondrii, „centralele electrice” ale fiecărei celule.

Pentru a înțelege această descoperire, imaginează-ți creierul ca pe un oraș electric. Mitocondriile alimentează această metropolă neuronală, transformând oxigenul și nutrienții în energie. Dar, asemenea oricărei rețele electrice, pot apărea „scurgeri”.

Iată cum funcționează: atunci când mitocondriile unor celule nervoase specializate sunt suprasolicitate, ele încep să piardă electroni. Această scurgere microscopică produce specii reactive de oxigen — molecule instabile și potențial periculoase, care pot dăuna neuronilor. Din fericire, creierul are un sistem de avertizare remarcabil. Neuronii „santinelă” monitorizează constant aceste scurgeri, iar când nivelul lor depășește un prag critic, ei acționează ca niște întrerupătoare biologice: induc somnul pentru a preveni deteriorarea sistemului nervos.

Această revelație schimbă fundamental modul în care privim somnul. Departe de a fi o simplă pauză, somnul devine un proces de întreținere esențial, echivalentul opririi periodice a unei uzine pentru revizie generală.

Pentru a-și verifica ipoteza, cercetătorii au efectuat experimente ingenioase pe musculițe de oțet. Manipulând artificial fluxul de electroni din mitocondriile acestora, au descoperit o corelație directă: cu cât pierderile de energie erau mai mari, cu atât muștele dormeau mai mult. Într-un experiment spectaculos, au înlocuit energia chimică cu energie luminoasă, folosind proteine fotosensibile preluate de la microorganisme. Rezultatul? Fenomenul se menține. Mai multă energie înseamnă mai multe pierderi — și deci mai mult somn. Astfel, somnul se dovedește a fi guvernat de o lege fizică fundamentală, independentă de sursa de energie a celulei.

Această descoperire elucidează și alte mistere biologice. De exemplu, de ce animalele mici, care consumă mai mult oxigen raportat la greutatea corporală, dorm mai mult și trăiesc mai puțin decât mamiferele mari. La oameni, explicația este relevantă pentru înțelegerea unor boli. Cei care suferă de tulburări mitocondriale acuză adesea o oboseală cronică inexplicabilă — un simptom care acum poate fi atribuit scurgerilor energetice constante ce induc nevoia permanentă de somn.

Implicațiile terapeutice sunt considerabile. Dacă somnul este un răspuns la stresul energetic celular, atunci tratarea cauzelor acestor pierderi ar putea ameliora insomniile, reduce oboseala cronică și chiar încetini îmbătrânirea. Se conturează astfel o legătură directă între metabolism, somn și longevitate. Optimizarea funcției mitocondriale ar putea însemna un somn mai bun și o viață mai lungă.

După milenii de întrebări, știința oferă, în sfârșit, un răspuns: somnul este un mecanism de supraviețuire elegant și indispensabil, înscris în însăși structura vieții. Această revelație ar putea schimba pentru totdeauna modul în care ne raportăm la odihnă, sănătate și îngrijirea noastră zilnică.

Știință&Tehnică

Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România