Descifrarea Pietrei Rosetta: Fereastra Deschisă către Civilizația Egipteană Antică

Pe 27 septembrie 1822, filologul francez Jean-François Champollion a făcut un anunț revoluționar: a decodat hieroglifele egiptene antice folosindu-se de Piatra Rosetta. Acest moment a marcat începutul unei noi ere pentru egiptologie și a amplificat înțelegerea noastră asupra uneia dintre cele mai vechi civilizații din lume.

Piatra Rosetta a fost descoperită în 1799 de forțele franceze, în timpul campaniei lui Napoleon în Egipt. Soldații construiau fortificații în orașul Rashid, cunoscut în antichitate ca Rosetta, când ofițerul Pierre François Bouchard a observat acest bloc de granit inscripționat, încorporat într-un zid vechi.

Slabul de granodiorit, înalt de 112 cm și greu de 760 kg, era inscripționat în greacă, hieroglife și demotică, un tip de scriere cursivă egipteană. Bouchard a realizat imediat importanța descoperirii, presupunând că textele în cele trei limbi erau identice. Acest lucru însemna că textul în greacă ar putea fi folosit pentru a descifra celelalte două scripturi, care fuseseră de neînțeles timp de secole.

După înfrângerea forțelor franceze de către otomani și britanici, Piata Rosetta a fost capturată de britanici în 1801, ca parte a Tratatului de la Alexandria, și mutată la Muzeul Britanic.

Din inscripția în greacă, savanții au dedus rapid că textul era un decret regal din anul 196 î.Hr., scris în onoarea regelui copil Ptolemeu al V-lea Epifan. Decretul avea scopul de a afirma autoritatea faraonului grec macedonian într-o perioadă tulbure, curând după o rebeliune a egiptenilor nativi și o invazie a Imperiului Seleucid în părți ale Mediteranei occidentale.

Stela inscripționată proclama că Ptolemeu, “zeul care se manifestă singur”, va finanța temple și culte animale, va crește veniturile preoților, va ușura sarcina fiscală și va grația prizonierii. În schimb, statui ale sale urmau să fie plasate în toate templele, iar preoții să le îngrijească de trei ori pe zi. Stele similare au fost plasate în întreaga țară.

Până în 1802, un diplomat suedez făcuse progrese în descifrarea unor cuvinte în demotică, bazându-se pe asemănarea acestora cu copta, o limbă egipteană care, la fel ca latina, nu mai era vorbită dar încă era înțeleasă.

Dar abia în 1819 s-au făcut progrese cheie. Savantul britanic Thomas Young a publicat un articol în Enciclopedia Britannica în care a definit 218 cuvinte demotice și le-a legat de aproximativ 200 de hieroglife asociate. El a descifrat și hieroglifele fonetice pentru cuvântul „Ptolemeu”, deși bănuia că numai numele și cuvintele străine erau susceptibile să fie fonetice, iar alte hieroglife erau mai puțin directe.