Descoperire Arheologică Impresionantă în Franța: Un Vast Cimitir Roman cu Morminte de Cremare

Arheologii au scos la lumină un cimitir roman impresionant pe Riviera Franceză, oferind noi perspective asupra practicilor funerare variate ale acelei epoci.

În timpul săpăturilor efectuate în zona antică a Olbiei, inițial o așezare grecească fortificată din jurul anului 350 î.Hr., și transformată ulterior în oraș roman, arheologii au descoperit peste 160 de morminte de cremare. Olbia, menționată de geograful Strabon ca fiind un oraș al Massiliotelor, a devenit parte a imperiului roman după cucerirea Marsiliei de către Iulius Cezar în anul 49 î.Hr., concentrându-se pe comerț și băi termale.

Practicile de înmormântare descoperite datează din perioada romană a Olbiei, între secolele I și III d.Hr., reflectând diferitele modalități prin care locuitorii timpului își omorau morții. Conform Institutului Național Francez pentru Cercetare Arheologică Preventivă (Inrap), procesul de cremare începea adesea cu plasarea corpului pe un suport de lemn deasupra unei gropi pătrate, arderea intensă ducând la prăbușirea suportului și la calcifierea oaselor, care se albeau și se crăpau.

Un aspect particular al Olbiei este că majoritatea mormintelor erau înconjurate de canale de libație pentru ofrande lichide (vin, bere, hidromel) pentru a onora sau a asigura protecția defunctului. Aceste tuburi de libație, realizate din amfore reutilizate, rămâneau vizibile chiar și după ce mormântul era acoperit cu țigle și umplut cu pământ, permițând familiilor să viziteze și să „hrănească” simbolic pe cei dragi în zilele de sărbătoare dedicate morților, cum ar fi Feralia și Lemuralia.

Unele dintre rugurile de cremare de la Olbia au fost transformate direct în locuri de înmormântare, în timp ce altele au fost parțial sau complet golite. Deși obiceiul roman tipic era de a colecta oasele în urne de sticlă, ceramică sau piatră înainte de îngropare, la Olbia multe oase au fost așezate în grămezi mici sau în recipiente perisabile, sugerând posibile diferențe sociale sau culturale în cadrul populației orașului.

Aceste descoperiri subliniază faptul că riturile funerare antice erau complexe, variate și pline de semnificații, unele dintre ele rămânând încă misterioase și astăzi.