Istoria omenirii este mult mai complexă decât ne-am imaginat. Descoperirea recentă a unei a doua fosile a omului Denisova în peștera Baishiya, pe platoul Tibetan, completează cunoștințele despre această specie misterioasă. Peștera dezvăluie treptat secretele Denisovanilor, o ramură enigmatică a umanității. Această nouă descoperire aruncă lumină nu numai asupra prezenței lor în regiune, ci și asupra modului lor de viață în condiții extreme. Aflată la o altitudine de 3.280 de metri, Peștera Baishiya este situată în nord-estul platoului Tibetan, în China. Această altitudine extremă face ca situl să fie deosebit de fascinant pentru cercetători, deoarece mărturisește capacitatea Denisovanilor de a supraviețui într-un mediu ostil, rece și sărac în oxigen.
Prima descoperire majoră din peșteră datează din 2019, cu descoperirea Xiahe 1, o jumătate de mandibulă veche de 160.000 de ani. Această identificare, efectuată prin analiza proteinelor de colagen, a făcut posibilă stabilirea faptului că peștera a fost ocupată de Denisovani. Dar în 2024 a fost găsită o a doua fosilă, Xiahe 2, o coastă de 6 cm, confirmând că acești hominizi au avut o prezență durabilă în regiune. Ea a fost prezentată într-un articol publicat în revista Nature. Xiahe 2 a fost descoperit în straturi datate între 48.000 și 32.000 de ani în urmă, demonstrând că Denisovenii au trăit pe platoul Tibetan mult timp după dispariția multor alte specii umane. Fragmentul de coastă a fost analizat folosind spectrometria de masă. Această tehnică a făcut posibilă compararea colagenului cu cel al altor fosile, în special cu cel al Denisova 3, o fosilă din Peștera Denisova din Siberia. Analiza fosilei a dezvăluit o proximitate genetică între Xiahe 2 și Denisova 3. Această constatare întărește ipoteza conform căreia Denisovanii au fost prezenți într-o mare parte a Asiei, nu numai în Siberia. Această descoperire deschide, de asemenea, calea pentru noi studii privind interacțiunile dintre Denisovani și primii Homo sapiens care au ajuns în regiune.
Denisovanii din Baishiya au trebuit să se adapteze la condițiile extreme ale platoului Tibetan. Cercetătorii au găsit urme de caprine, bovine, și cai printre cele 2.567 de rămășițe de animale analizate. Aceste specii, adaptate altitudinii și frigului, constituiau principala pradă a Denisovanilor, care trebuiau să vâneze pentru a supraviețui. Multe oase poartă urme de tăiere, dovadă că Denisovanii foloseau unelte din piatră pentru a-și pregăti prada. Aceste unelte au fost găsite în aceleași straturi ca și rămășițele animalelor, sugerând o lungă tradiție de vânătoare și măcelărie. Denisovanii foloseau și blănurile anumitor animale, cum ar fi marmotele și iepurii, pentru a-și face haine.
Analiza sedimentelor din Peștera Baishiya a dezvăluit prezența ADN-ului Denisovan care datează de aproximativ 45.000 de ani. Acest lucru confirmă faptul că Denisovanii și primii Homo sapiens au trăit alături mult timp. Acest amestec genetic este vizibil în special la tibetanii moderni, care poartă o variantă a genei EPAS1 moștenită de la Denisovani. Această variantă le permite să reziste mai bine lipsei de oxigen la altitudine mare.
Dacă fosilele și instrumentele descoperite nu permit încă să demonstreze schimburi culturale între Denisovani și Homo sapiens, lunga perioadă de coexistență pe platoul Tibetan sugerează că s-ar fi putut produce interacțiuni. Aceste schimburi ar fi putut influența cultura materială și strategiile de supraviețuire ale primilor oameni moderni din această regiune. Descoperirea Xiahe 2 în peștera Baishiya îmbogățește foarte mult înțelegerea Denisovanilor și a capacității lor de a supraviețui în medii extreme. Ea deschide noi perspective asupra interacțiunilor dintre diferite specii umane și aruncă lumină asupra rolului Denisovanilor în evoluția populațiilor moderne din Asia. Aceste descoperiri, dincolo de interesul lor științific, demonstrază complexitatea și bogăția istoriei noastre evolutive.
