Descoperirea Accidentală a Penicilinei: Cum a Schimbat Alexander Fleming Istoria Medicinei

Pe data de 28 septembrie 1928, Alexander Fleming, un fizician și microbiolog scoțian, a realizat o descoperire revoluționară în timp ce verifica experimentele sale privind creșterea bacteriilor. În timp ce lucra într-un spațiu restrâns, de aproximativ un metru pătrat, în cadrul Spitalului St Mary din Londra, Fleming a observat o mucegai verde pe una dintre plăcile de cultură, unde creștea bacteria Staphylococcus aureus, provenită dintr-o rană infectată. Aproape de zona cu mucegai, bacteriile erau translucide, decolorate și moarte.

Substanța produsă de mucegai, care ulterior avea să fie identificată ca fiind de la specia Penicillium, a avut efectul de a ucide bacteriile. Aceasta a fost prima dovadă a existenței unui antibiotic, deși termenul nu a fost inventat până în 1941. “Când m-am trezit în dimineața zilei de 28 septembrie 1928, cu siguranță nu plănuiam să revoluționez întreaga medicină prin descoperirea primului antibiotic din lume”, a mărturisit Fleming mai târziu.

Descoperirea lui Fleming nu a stârnit interes imediat în rândul colegilor săi și a trecut aproape un deceniu până când alți cercetători, Howard Florey și Ernst Chain, împreună cu o echipă de oameni de știință, au reușit să izoleze penicilina și să o testeze pe pacienți. Inițial, substanța, o pudră gălbuie, nu era purificată complet, dar chiar și așa a reușit să vindece câțiva pacienți.

Un punct de cotitură a venit în 1942, când Fleming a tratat un tânăr grav bolnav de meningită cu această pudră. Deși penicilina nu era încă purificată, a reușit să eradicheze infecția bacteriană, salvând viața pacientului. Acest succes a convins definitiv lumea medicală de potențialul penicilinei.

Astfel, descoperirea lui Alexander Fleming a deschis calea pentru dezvoltarea antibioticelor, transformând radical tratamentul infecțiilor bacteriene și salvând milioane de vieți de-a lungul timpului.