Descoperirea care a schimbat astronomia: Prima planetă similară lui Jupiter în jurul unei stele ca Soarele nostru

La aproximativ 50 de ani-lumină distanță de Terra, un gigant gazos, cu aproape jumătate din masa lui Jupiter, orbitează o stea asemănătoare Soarelui. Descoperirea planetei Pegasi 51 b a marcat începutul unei noi ere în cercetarea exoplanetelor.

În septembrie 1994, doi astronomi elvețieni de la un observator modest din sudul Franței, Michel Mayor și Didier Queloz, și-au îndreptat telescoapele spre o stea situată la circa 50 de ani-lumină de Pământ, deschizând astfel domeniul cercetării exoplanetelor.

Duo-ul a descoperit ceea ce căutau de 18 luni: o planetă care orbitează o stea similară cu a noastră. Această descoperire a fost primul pas către un scop mult mai ambițios: dovedirea că nu suntem singuri în univers. Carl Sagan și alți astronomi începuseră căutarea vieții inteligente încă din anii 1960, concentrându-se pe detectarea semnalelor radio sau a altor forme de comunicare intenționată de la forme de viață inteligente și tehnologizate.

În anii ’80, astronomii au realizat că pot identifica planete potențial locuibile observând lumina stelelor lor însoțitoare. Existau deja indicii despre o planetă care orbitează un pulsar – o stea extrem de densă și magnetizată care emite radiații asemenea unui far. Dar condițiile extreme și distructive din jurul unui pulsar făceau puțin probabilă existența vieții acolo.

În 1987, un grup de astronomi canadieni credea că a observat o planetă în jurul unei alte stele, pentru ca cinci ani mai târziu să concluzioneze că semnalul detectat nu indica prezența unei planete. (Prima lor ipoteză a fost confirmată în cele din urmă în 2003.)

Astfel, Queloz și Mayor, care erau astronomi la Observatorul din Geneva la acea vreme, au început să caute anomalii în traiectoriile a aproape 150 de stele mai mici și mai obișnuite.

După luni de observații, au observat câteva stele cu deviații semnificative, sau oscilații, în traiectoriile lor. S-au concentrat pe una dintre aceste stele: Pegasi 51, situată la aproximativ 50 de ani-lumină de Pământ în constelația Pegasus. Steaua, aflată în secvența principală și de vârstă mijlocie, semăna mult cu Soarele nostru, iar oscilația vitezei stelei sugera că este trasa înainte și înapoi de o planetă.

O analiză a luminii stelei a dezvăluit planeta, pe care oamenii de știință au numit-o 51 Pegasi b, sau Dimidium. Astronomii au descoperit că planeta era probabil un “Jupiter fierbinte” – o planetă gigantică de gaz care orbitează foarte aproape de steaua sa. Dimidium, au descoperit cercetătorii, era un gigant gazos mai mare în diametru decât Jupiter și cu aproximativ jumătate din masa acestuia. Orbita planetei era la doar 8 milioane de kilometri de steaua sa, ceea ce însemna că planeta își completa revoluția în jurul stelei în fiecare 4.2 zile. Curând după aceea, oamenii de știință de la Observatorul Lick din California au confirmat descoperirea.

Pe 1 noiembrie 1995, Queloz și Mayor și-au descris descoperirile într-un articol care a captivat comunitatea științifică și a deschis calea pentru noi cercetări în domeniul exoplanetelor.