În Univers, giganții gazoși s-ar putea forma mai ușor decât se credea până acum, sugerează un nou studiu dedicat planetei WASP-107b. Supranumită „planeta vată de zahăr” din cauza densității sale extrem de reduse, această lume ciudată se află la aproximativ 211 ani-lumină de Pământ.
Sistemul nostru solar include o diversitate remarcabilă de planete: lumi stâncoase precum Mercur, Venus, Pământul și Marte, giganți gazoși precum Jupiter și Saturn, giganți de gheață ca Neptun și Uranus și chiar câteva planete pitice, cum ar fi Pluton și Ceres. Cu toate acestea, lipsește un tip aparte de planetă – așa-numitele „Super-Puffs”, sau planete „vată de zahăr”. Aceste corpuri cerești rare, caracterizate prin densitate extrem de mică, sunt foarte puțin întâlnite în Univers. WASP-107b este una dintre ele.
Această exoplanetă orbitează o stea pitică portocalie în constelația Fecioarei și a fost descoperită în 2017. Recent, o echipă condusă de astrofiziciana Caroline Piaulet, de la Universitatea din Montréal, a efectuat o analiză detaliată a proprietăților sale, publicată în The Astronomical Journal.
Folosind patru ani de observații de la Observatorul Keck din Hawaii, cercetătorii au monitorizat mișcările stelei cauzate de atracția gravitațională a exoplanetei, rafinând astfel estimările privind masa acesteia. Au descoperit că WASP-107b este ușor mai mică decât Jupiter, dar are doar 10% din masa acestuia. Astfel, densitatea sa este de doar 0,13 grame pe centimetru cub – mai mică decât a bătăturilor de plută sau chiar a spumei poliuretanice.
Folosind aceste date, echipa a analizat structura internă a planetei și a ajuns la o concluzie surprinzătoare: nucleul solid nu ar putea depăși de 4,6 ori masa Pământului. Asta înseamnă că peste 85% din masă este concentrată într-o atmosferă uriașă, foarte umflată. Mai mult, planeta orbitează extrem de aproape de steaua sa, completând o rotație în doar 5,7 zile. Temperaturile la suprafață ating aproximativ 462 °C, iar atmosfera sa începe deja să se evapore sub acțiunea intensă a radiației stelare.
Acest lucru ridică întrebări esențiale: Cum s-a format o planetă atât de „pufoasă”? Și cum a reușit să-și păstreze atmosfera, în ciuda apropierii de steaua sa?
Până acum, teoriile privind formarea giganților gazoși se bazau pe exemplele din sistemul nostru solar. Jupiter și Saturn au nuclee solide de cel puțin zece ori mai masive decât Pământul, considerându-se că o asemenea masă este necesară pentru acumularea ulterioară a unei atmosfere dense, înainte ca discul protoplanetar să se disipeze. Însă WASP-107b pare să fi urmat o altă cale.
„Cel mai plauzibil scenariu este că planeta s-a format mult mai departe de steaua sa, într-o regiune unde gazul era suficient de rece pentru a permite acumularea rapidă a atmosferei”, explică Eve Lee, coautoare a studiului. Ulterior, planeta ar fi migrat spre interior, poate în urma interacțiunii cu discul sau cu alte planete din sistem.
Interesant este că observațiile au scos la iveală și existența unei a doua exoplanete în sistem: WASP-107c, care orbitează la distanță mai mare și are o perioadă orbitală de 1088 de zile. Această orbită este neobișnuit de excentrică, ceea ce sugerează o posibilă interacțiune gravitațională cu WASP-107b.
Cercetătorii intenționează să continue studiul acestor lumi bizare folosind instrumente mai sensibile, precum Telescopul Spațial James Webb, pentru a înțelege mai bine procesele care duc la formarea planetelor cu densități atât de neobișnuite.
Poll: Cum crezi că s-a format planeta WASP-107b, supranumită „planeta vată de zahăr”, având doar 10% din masa lui Jupiter și o densitate extrem de redusă de doar 0,13 grame pe centimetru cub?
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply