Evoluția vieții pe Pământ a condus ‘aproape predictibil’ la inteligența umană, afirmă un neurolog

Neurologul Nikolay Kukushkin a discutat cu Live Science despre modul în care a evoluat conștiința umană.

“Conștiința”, deși dificil de definit, poate fi percepută ca o conștientizare de sine și a mediului înconjurător, experimentată la persoana întâi. Percepem lumea prin ochi, nas, urechi și mâini, iar stările interne ale corpului sunt monitorizate prin interacțiuni între celule. Aceste fluxuri de date se combină pentru a genera percepția personală asupra lumii, locul nostru în ea și motivațiile care ne ghidează mișcările.

Una dintre întrebările persistente despre conștiință este modul în care această stare de conștientizare apare. Este conștiința pur și simplu rezultatul unei serii de reacții chimice? Sau există un “ingredient secret”?

În cartea “One Hand Clapping: Unraveling the Mystery of the Human Mind” (Prometheus/Swift Press, 2025), cercetătorul Nikolay Kukushkin de la Universitatea din New York explorează aceste întrebări. El urmărește istoria evolutivă a conștiinței umane, de la formarea primelor molecule de ADN pe Pământ până la Homo sapiens-ul zilelor noastre. Kukushkin studiază memoria în sisteme biologice non-cerebrale, cum ar fi celulele renale umane, precum și în organisme simple, cum ar fi melcii de mare. De asemenea, se consideră un “filosof molecular”.

“Îmi place să gândesc procesele mentale, întrebările filosofice ale vieții și existenței de la bază”, a declarat Kukushkin pentru Live Science. Inițial publicată în rusă, cărtea “One Hand Clapping” a fost recent lansată în engleză.

Nicoletta Lanese: În această carte, care este definiția dumneavoastră de lucru pentru “conștiință”?

Nikolay Kukushkin: Conștiința poate fi definită de sus în jos, din experiența noastră personală, sau puteți încerca, așa cum fac eu, să o definiți de jos în sus. Descrierea de sus în jos ar fi că conștiința este caracterul personal al experienței. Am avut această dezbatere cu un coleg filosof care m-a întrebat, “Cum poate direcționalitatea conștiinței să apară din faptele fizice ale existenței creierului?” Dar pentru mine, acesta nu este o problemă. Fizica este direcțională — o piatră “vrea” să cadă. Această energie potențială este gravitația unui sistem către un minim de energie, și cred că totul este așa. Este doar un nivel de complexitate. O piatră gravitează către un minim de energie; pentru o piatră, asta înseamnă pur și simplu să cadă. O celulă gravitează către un minim de energie; pentru celulă, asta ar putea însemna să anticipeze mediul într-un anumit mod. Ajungi la un creier, formezi aceste așteptări predictive — milioane de neuroni comunicați între ei.