De mai mulți ani, Organizația Națiunilor Unite estimează populația lumii la aproximativ 8,2 miliarde, cifră care este actualizată în mod regulat de studiile demografice globale. Aceste date joacă un rol crucial în planificarea politicilor publice, gestionarea resurselor și alocarea fondurilor internaționale. Cu toate acestea, un studiu recent al cercetătorilor finlandezi de la Universitatea Aalto sugerează că aceste cifre ar putea fi subestimate, în special în ceea ce privește populația care trăiește în zonele rurale, care sunt dificil de monitorizat.
Estimările populației mondiale se bazează pe baze de date demografice globale precum WorldPop, GWP, GRUMP, LandScan și GHS-POP. Aceste instrumente colectează informații prin corelarea datelor de la recensămintele naționale, a statisticilor privind nașterile și decesele și a proiecțiilor bazate pe modele matematice. Organizația Națiunilor Unite utilizează aceste modele pentru a furniza o estimare fiabilă a populației lumii la fiecare actualizare, luând în considerare factori precum speranța de viață, rata fertilității și migrația internațională. Totuși, aceste date nu sunt perfecte. Populația rurală, care reprezintă aproximativ 43% din populația lumii, este adesea dificil de cuantificat. În aceste regiuni, colectarea de informații se confruntă cu provocări majore: absența unor recensăminte precise, zone geografice izolate și infrastructuri limitate de colectare a datelor. Sateliții, care permit observarea evoluției populației prin lumina nocturnă, pot, de asemenea, să rateze zone vaste lipsite de electricitate. Aceste deficiențe sunt cu atât mai evidente în țările în curs de dezvoltare sau în regiunile aflate în criză, unde datele sunt adesea incomplete sau învechite. Deși estimările actuale de aproximativ 8,2 miliarde de persoane sunt citate pe scară largă, aceste cifre se bazează pe modele care includ marje de incertitudine, în special în ceea ce privește zonele rurale.
Confruntați cu aceste imperfecțiuni, o echipă de cercetători condusă de Josias Láng-Ritter de la Universitatea Aalto a întreprins o analiză aprofundată a celor mai utilizate cinci seturi de date demografice globale. Scopul lor a fost de a determina dacă estimările populației rurale sunt fiabile. Pentru a face acest lucru, cercetătorii au comparat datele globale cu cifrele din peste 300 de proiecte de strămutare provocate de construcția de baraje, în 35 de țări diferite. Proiectele de reinstalare reprezintă o sursă valoroasă de date, deoarece populațiile strămutate de aceste proiecte sunt numărate cu mare precizie: guvernele sau companiile responsabile de construirea barajelor trebuie să despăgubească persoanele afectate, ceea ce garantează un recensământ riguros. Prin corelarea acestor date privind strămutarea cu imagini din satelit, cercetătorii au putut întocmi o hartă mai precisă a populației rurale.
Rezultatele acestui studiu au fost uimitoare. Aceștia au constatat că seturile de date demografice globale au subestimat în mod semnificativ populația rurală, între 53% și 84% în perioada studiată (2010). Cele mai fiabile date din 2010, care erau deja considerate exacte, au subestimat populația rurală cu aproximativ o treime până la trei sferturi. Acest lucru a determinat cercetătorii să afirme că populația lumii este probabil mult mai mare decât sugerează estimările oficiale.
Implicațiile acestei descoperiri, raportate în Nature Communications, sunt numeroase și de mare amploare. În primul rând, o populație mondială subestimată ar putea duce la o alocare greșită a resurselor. De exemplu, în zonele rurale, deciziile privind construirea infrastructurii esențiale, cum ar fi drumuri, spitale sau școli, ar putea fi luate pe baza unor date eronate. În cazul în care populația reală este mai mare decât cea preconizată, ar putea fi alocate investiții insuficiente acestor regiuni. În plus, distribuirea medicamentelor și a ajutorului umanitar ar putea fi prost adaptată. În situații de criză, cum ar fi dezastrele naturale sau pandemiile, o evaluare mai precisă a populației ar putea permite o mai bună orientare a nevoilor de sănătate publică și de securitate alimentară. O altă consecință majoră constă în gestionarea riscurilor legate de catastrofele naturale.
