Capturile de pește din bazinele naturale ale Rezervației Biosferei Delta Dunării sunt într-o scădere continuă și, totodată, într-o amplă modificare a structurii populațiilor dominante prin înlocuirea speciilor de pești valoroase economic cu altele mai puțin importante sau cu specii exotice, fenomene cauzate de deteriorarea condițiilor de mediu sau de influențele antropice, iar îmbunătățirea componenței calitative și cantitative a resursei piscicole se realizează printr-o cunoaștere permanentă a ihtiofaunei, din trecut și prezent, dar și printr-o gestionare durabilă a resurselor biologice.
Delta Dunării prezervă o diversitate impresionantă de habitate și specii caracteristice zonelor umede, într-un spațiu relativ restrâns, ceea ce a condus la declararea ei în 1990 drept Rezervație a Biosferei Deltei Dunării (RBDD), fiind recunoscută ulterior și valoarea sa universală.
Dat fiind faptul că pescuitul reprezintă principala activitate economică tradițională în acest teritoriu, pentru realizarea obiectivului „de dezvoltare a așezărilor umane și organizare a activităților economice în corelare cu capacitatea de suport a mediului deltaic și a resurselor sale naturale” este necesară o strategie fundamentată științific, bazată pe cunoașterea condițiilor ecologice, a biologiei speciilor și pe cerințele gestionării durabile a resurselor naturale.
În cadrul acestui peisaj, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării (INCDDD) din Tulcea, cu o activitate de peste patru decenii, este liantul între om și mediul înconjurător, între activitățile economice și cele de protecție a mediului, între conservarea ecosistemelor și utilizarea durabilă a resurselor naturale regenerabile, păstrarea formelor tradiționale de activitate economică ce nu generează dezechilibre economice, armonizarea balanței între interesele populației locale autohtone și conservarea speciilor – obiectivul fundamental al rezervației biosferei.
IHTIOFAUNA
Cunoașterea taxonomică și ecologică a speciilor de pești din RBDD reprezintă o componentă de bază în procesul de fundamentare științifică. Speciile de pești identificate în Rezervația Biosferei Delta Dunării sunt în număr de 136 încadrate în 3 Clase, 20 Ordine, 45 Familii (Bănărescu 1964, Oțel 2007, Năstase 2009), dar acest număr nu este fix, ci unul variabil ca urmare a dinamicii continue a speciilor de pești, deoarece periodic apar noi specii în sistemul Dunăre-Delta Dunării-Marea Neagră.
Cele 136 specii sunt împărțite în mai multe categorii ce pot interfera.
Specii exclusiv marine, ce se regăsesc doar în apele salmastre ale mării. Momentan 56 specii au fost capturate în zona marină a RBDD până la izobata de 20 m adâncime, dar numărul se poate îmbunătăți oricând, ca urmare a mobilității peștilor.
Speciile migratoare sunt specii ce se deplasează pe distanțe lungi din mediu marin în mediu dulcicol sau invers, pentru reproducere. Ele sunt în număr de 9: pe de o parte majoritatea fiind anadrome (potamotoce) precum Huso huso (morun), Acipenser gueldenstaedtii (nisetru), Acipenser stellatus (păstruga), Alosa immaculata (scrumbia de Dunăre), Alosa tanaica (rizeafcă) și specia endemică bazinului pontic Salmo labrax singurul păstrăv de mare din bazinul pontic, iar pe de altă parte catadrome (talasotoce) precum Anguilla anguilla (anghila), specia cu cea mai lungă migrație din lume, de cca. 6.000 km până în Marea Sargasselor, unde adulții depun elementele sexuale și mor epuizați. Extincte sunt Acipenser sturio (șip) și Acipenser nudiventris (viză).
Speciile eurihaline sunt speciile cu un spectru larg de salinitate pentru viețuire, altele decât cele migratoare. Aceste specii sunt în număr de 9 precum specii de Gobiidae (guvizi), Atherina boyeri (aterină).
Speciile dulcicole sunt 51, incluzând specii precum Carassius gibelio (caras), Cyprinus carpio (crap), multă vreme considerate exotice, dar s-a dovedit științific natura lor europeană.
Aceste specii se întâlnesc de regulă în apele dulci din Deltă, dar multe dintre acestea pot ajunge și în zonele îndulcite ale Mării Negre, mai ales la gurile de vărsare ale brațelor Dunării. Majoritatea speciilor dulcicole pot întreprinde migrații de hrănire, de reproducere sau de iernare pe lungimi scurte între fluviu și lacurile adiacente. Astfel de specii au fost denumite semimigratoare potamodrome și includ Silurus glanis (somnul), crapul, Abramis brama (plătica), Aspius aspius (avat).
Specii exotice (alohtone) sunt 8 specii aduse intenționat (pentru piscicultură) sau accidental din alte regiuni, care actual populează mediile acvatice ale RBDD. Ele pot fi marine precum Liza haematocheila (chefal cu ochi roșii), eurihaline precum Percarina demidoffi, care actualmente prezintă cea mai stabilă populație din lume în complexul Razim-Sinoie, sau specii exotice dulcicole precum Lepomis gibbosus (regină) și speciile de crapi chinezești. Mai nou a fost raportată o nouă specie exotică Perccottus glenii (Năstase 2007) și probabil că și alte specii alohtone vor apărea în viitorul apropiat, fiind semnale ale existenței lor în amonte de RBDD.
În apele dulci ale RBDD se pot întâlni circa 80 de specii, marea lor majoritate fiind specii semimigratoare între cele două medii apă curgătoare-apă stagnantă (euritope), dar există și specii limnofile (speciile ce preferă apele stagnate, dar pot ajunge și în zone liniștite ale apelor curgătoare) precum Esox lucius (știuca), Tinca tinca (linul), Carassius carassius (caracuda), Scardinius erythrophthalmus (roșioara), Misgurnus fossilis (țipar), Umbra krameri (țigănus), Pungtius platygaster (pălămida de baltă).
Specii tipic reofile (trăiesc în curentul râurilor și fluviilor) precum Zingel zingel (pietrar), Zingel streber (fusar), Gymnocephalus schraetser (răspăr), Gymnocephalus baloni (ghiborț de Dunăre) sunt toate 4 specii endemice bazinului dunărean. Altele, precum Barbus barbus (mreana), Chondrostoma nasus (scobar), speciile de porcușori (Romanogobio sp.), Vimba vimba (morunaș), Leuciscus idus (văduviță), Lota lota (mihalț), Abramis sapa (cosac cu bot turtit), ajung doar accidental în complexele lacustre.
Speciile dominante și cel mai frecvent întâlnite în apele dulcicole ale RBDD sunt Alburnus alburnus (oblețul), Rutilus rutilus (babușca), Perca fluviatilis (biban), Scardinius erythrophthalmus (roșioara), Blicca bjoerkna (batca), Carassius gibelio (caras), dar cu diferențe între zonele de pescuit.
Astfel pentru apele Dunării și brațelor sale domină oblețul, dar valori semnificative au și avatul, scrumbia de Dunăre în sezonul de migrație, crapul, carasul, speciile de Abramidae, specii de Gobiidae. Pentru complexele lacustre dominante sunt babușca, roșioara, bibanul, batca, carasul, iar valori semnificative au și somnul, linul și știuca, dar și specii de dimensiuni mici precum obletul, plevușca, boarța (Rhodeus amarus) indicator al prezenței scoicilor în mediul acvatic. Complexul lagunar Razim-Sinoie este dominat de speciile de Gobiidae, Alosa tanaica (rizeafcă), babușcă, batca, iar valori semnificative au și speciile șalău (deși valorile sale scad constant anual), Percarina demidoffii, Pelecus cultratus (sabița).
RESURSA PISCICOLĂ
Noțiunile de pescărie sunt cele care întregesc un studiu științific complet despre resursa piscicolă a RBDD, resursă care, deși este una regenerabilă, este în declin continuu în ultimii 50 de ani, iar redresarea ei poate surveni printr-o fundamentare științifică amănunțită care să cuprindă cunoștințe biologice, ecologice și de pescărie într-un cadru favorabil de exploatare durabilă a resursei.
Principala resursă piscicolă din RBDD este cea din complexele lacustre, urmată de departe de resursa din apele Dunării și brațele sale (bazată mai ales în primăvară pe migrația scrumbiei de Dunăre), iar la urmă este resursa piscicolă din Marea Neagră (bazată pe specii de talie mică: șprot, hamsie, specii de guvizi, dar și scrumbie de Dunăre, rizeafcă, gingirică, calcan, chefali sau stavrid).
Interesul pescarilor este scăzut pentru resursele din Dunăre și Marea Neagră datorită prohibiției totale a sturionilor în vederea refacerii stocurilor, timp de 10 ani, cu propunerea de prelungire pe încă 5 ani, ca urmare a regresului populațiilor de sturioni fără tendințe de revenire. Evoluția capturilor a cunoscut o schimbare în timp atât ca mărime, cât și ca structură.
Din datele disponibile asupra statisticii oficiale a capturilor din RBDD (Năvodaru 2008, Năvodaru & Năstase, 2011) se observă că, pe fondul unei scăderi continue de la 14.000 tone pește/an, până la un minim de 1.800 tone pește/an, unele specii comerciale de pești au avut o scădere drastică de capturi, încât în ultimii 10 ani aproape că nu s-au mai regăsit în capturi (caracuda, linul), pe cand alte specii au avut o evoluție constantă în capturi (carasul a explodat numeric după marea inundație din 1970 și ulterior după stabilizarea populației a avut o evoluție relativ constantă a capturilor).
Astfel, factorii care au influențat negativ evoluția capturilor tuturor speciilor de pești, dar mai cu seamă a unor specii cu populații vulnerabile, sunt:
- factori biologici (dezvoltarea unor specii oportuniste, concurente, cu mare plasticitate ecologică, precum babușca, batca, carasul, în defavoarea unor specii băștinașe precum caracuda;
- înmulțirea păsărilor ihtiofage care consumă o cantitate calculată de Năvodaru & Kiss, 2004, la peste 7.500 tone pește/an
- factori abiotici (schimbări climatice prin creșterea temperaturii multianuale cu 1-2ºC)
- influențele antropice (braconajul, mai ales cel electric, suprapescuitul, industrializarea și dezvoltarea agriculturii prin utilizarea insecticidelor) au facilitat extinderea fenomenului de eutrofizare cu grave efecte asupra faunei acvatice mai ales după anii 1980
- poluarea apei – cantitatea suspensiilor din apă a crescut cu impact negativ asupra faunei bentonice
- întreruperea legăturilor acvatice longitudinale și laterale – au afectat migrațiile peștilor
- îndiguirea a peste 100.000 ha, desecarea unor vaste suprafețe acvatice, apa de balast a navelor – toate acestea au dus la răspândirea unor specii concurente la hrană.
La momentul actual, principala resursă piscicolă din RBDD este constituită din specii comerciale precum carasul, cu peste 50 %, urmat de categoria babușcă (babușcă+roșioară) și categoria plătică (batcă+plătică), dar cu valori semnificative sunt și speciile somn, crap, scrumbie de Dunăre. Semne de îngrijorare dau capturile constant reduse de șalău, cu toate eforturile de refacere a stocurilor din partea Bazei de Cercetare de la Enisala, din cadrul INCDDD Tulcea, unde se realizează icre embrionate care apoi sunt deversate în mediul natural.
În concluzie, toate speciile de pești, indiferent de valoarea lor economică, își au rolul lor bine definit în cadrul ecosistemelor acvatice deltaice, iar păstrarea acestui tezaur viu impune o cunoaștere științifică susținută în timp și spațiu, plus o continuă educare a populației autohtone actuale și mai ales viitoare, în spiritul conservativ și de exploatare durabilă a resursei din Rezervația Biosferei Delta Dunării.
