Termitierii nu sunt doar simpli locuitori ai subteranului, ci și agricultori sofisticați care cultivă ciuperci în grădinile lor fungice. Specia Odontotermes obesus este renumită pentru abilitatea sa de a crește ciuperci din genul Termitomyces în movilele lor. Muncitorii colectează frunze moarte, lemn și iarbă pentru a le stivui în grădini subterane numite piepteni. Acolo, ciupercile descompun fibrele dure ale plantelor, transformându-le într-o sursă accesibilă de hrană pentru termiți, într-o formă elaborată de agricultură simbiotică.
Ca orice alt agricultor, termitierii se confruntă cu o provocare majoră: buruienile. „Au fost numeroase studii care sugerau că termitierii au un fel de răspuns prestabilit – că fac întotdeauna același lucru când detectează o infestare cu buruieni,” explică Rhitoban Raychoudhury, profesor de științe biologice la Institutul Indian de Învățământ și Cercetare Științifică, „dar nu a fost cazul.” Într-un nou studiu publicat în revista Science, echipa lui Raychoudhury a descoperit că termitierii au practici de grădinărit avansate și surprinzător de asemănătoare cu cele umane.
La prima vedere, termitierii nu par grădinari competenți. Fiind efectiv orbi, ceea ce nu este surprinzător având în vedere că își petrec cea mai mare parte a vieții în întuneric total, lucrând în coridoarele interminabile ale movilelor lor. Cu toate acestea, termitierii compensează lipsa vederii cu alte simțuri. „Ei pot detecta mediul înconjurător bazându-se pe recepție olfactivă avansată și tactilă, și cred că asta folosesc pentru a identifica buruienile în grădinile lor,” spune Raychoudhury. Pentru a înțelege cum reacționează termitierii odată ce detectează o infestare cu buruieni, echipa sa a colectat câțiva Odontotermes obesus și i-a supus diferitelor probleme de grădinărit.
Configurația experimentală a fost destul de simplă. Echipa a plasat sol sterilizat, preluat din movilele termitierilor, în plăci Petri de sticlă. Pe acest sol, Raychoudhury și colegii săi au plasat două piepteni de ciuperci în fiecare placă. Primul pieptene a servit ca control și era un pieptene proaspăt, neinfectat cu Termitomyces. „Pe lângă rolul de control, era acolo și pentru a asigura hrana termitierilor, deoarece este foarte dificil pentru ei să supraviețuiască în afara movilelor lor,” explică Raychoudhury. Al doilea pieptene a fost contaminat intenționat cu Pseudoxylaria, o buruiană fungică filamentară care adesea preia habitatul Termitomyces în coloniile de termitieri.
Echipa a adăugat termitierii în plăcile Petri împreună cu puțină apă pentru a asigura un mediu ospitalier. În final, plăcile au fost acoperite și plasate în întuneric total într-un incubator care menținea o temperatură ce imita condițiile dintr-un termitier.
„Am observat ce se întâmpla în acele plăci la intervale regulate de timp și de fiecare dată când aruncam o privire, făceam o fotografie,” spune Raychoudhury.
Înregistrările timelapse au oferit prima privire asupra modului în care termitierii gestionau infestarea cu buruieni în grădinile lor fungice. Acțiunile lor erau complet diferite de comportamentele simple și fixe pe care oamenii de știință se așteptau să le vadă.
Poll: Care este reacția termitierilor la infestarea cu buruieni în grădinile lor fungice, conform unui nou studiu?
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply