Gaura neagră gigantică din centrul Căii Lactee își dezvăluie activitatea recentă datorită unor nori ciudați… supraviețuitori

În inima galaxiei noastre se ascunde unul dintre cele mai uimitoare fenomene din Universul observabil. O descoperire recentă a scos la iveală un paradox cosmic care sfidează logica: nori de hidrogen înghețat plutesc liniștiți într-un mediu în care temperaturile ating câteva milioane de grade. Această anomalie ar putea rescrie istoria recentă a Căii Lactee.

Imaginați-vă două bule de săpun gigantice care se ridică simetric de o parte și de alta a centrului galactic, dar înlocuiți săpunul cu plasmă incandescentă, la temperaturi inimaginabile. Acestea sunt bulele Fermi, formațiuni colosale care se întind pe 50.000 de ani-lumină – de două ori lungimea galaxiei noastre. Forma lor seamănă cu o clepsidră uriașă, ale cărei proporții depășesc înțelegerea umană. Invizibile ochiului liber, ele emit doar raze gamma, o formă de radiație pe care o putem detecta doar cu instrumente specializate. Descoperirea lor în 2010, de către telescopul spațial Fermi, a deschis o fereastră asupra unui trecut galactic mult mai turbulent decât se bănuia.

Plasma din interiorul acestor bule atinge temperaturi de peste un milion de grade Kelvin, creând un veritabil infern cosmic. În astfel de condiții, materia obișnuită este rapid distrusă, măturată de vânturi galactice de o violență inimaginabilă. Tocmai de aceea, descoperirea recentă este atât de tulburătoare.

O echipă de cercetători care a analizat aceste bule folosind telescopul Green Bank din Virginia de Vest a identificat ceva cu totul improbabil: nori de hidrogen rece, adăpostiți adânc în acest mediu ostil. Aceste buzunare de gaz, cu diametre între 13 și 91 de ani-lumină, sunt de multe ori mai mari decât întregul nostru sistem solar. Existența lor contrazice legile fizicii: în asemenea condiții extreme, acești nori ar fi trebuit să se evapore instantaneu, ca niște cuburi de gheață aruncate în apă clocotită. Și totuși, ei persistă – plutind senin la aproximativ 13.000 de ani-lumină deasupra centrului galactic.

Supraviețuirea lor aparent miraculoasă poate fi explicată printr-o singură ipoteză: acești nori sunt rămășițele unor structuri mult mai masive, care au reușit să reziste suficient de mult timp pentru a-și lăsa urma. Doar astfel de „giganți cosmici” ar fi putut supraviețui suficient de mult într-un astfel de infern. Iar această deducție scoate la lumină un aspect crucial al istoriei galactice recente.

Bulele Fermi au luat naștere, cel mai probabil, în urma unei erupții cataclismice a găurii negre supermasive din centrul galaxiei. Acest monstru cosmic, cu o masă de aproximativ patru milioane de ori mai mare decât cea a Soarelui, ar fi emis două jeturi gigantice de materie, perpendiculare pe planul galactic. Aceste jeturi au dislocat și aruncat materia din jur în spațiu, formând bulele pe care le observăm azi. Prezența norilor reci transformă această teorie într-o revelație cronologică: supraviețuirea lor implică faptul că erupția care a creat bulele Fermi s-a produs acum doar câteva milioane de ani – o clipă, în termenii timpului cosmic.

Această datare revoluționară sugerează că galaxia noastră a cunoscut episoade explozive mult mai recent decât se credea. Studiul, publicat în The Astrophysical Journal Letters, modifică radical înțelegerea noastră asupra evoluției galactice. Centrul Căii Lactee, considerat multă vreme relativ pașnic, își dezvăluie o latură explozivă și imprevizibilă. Erupțiile din gaura neagră centrală ar putea fi mai frecvente și mai violente decât anticipam, modelând în mod activ structura galactică.

Acești nori reci funcționează asemenea unor ceasuri cosmice naturale, permițând datarea evenimentelor galactice majore. Fragilitatea lor în mediul bulelor Fermi oferă o fereastră unică de timp asupra activității recente din centrul galactic. Metoda ar putea fi aplicată și în alte cazuri, precum misterioasele bule eROSITA, detectate în raze X, care se suprapun cu bulele Fermi. Împreună, ele conturează imaginea unui centru galactic dinamic, supus unor explozii periodice care modelează arhitectura Căii Lactee.

Această descoperire marchează un punct de cotitură în percepția noastră asupra galaxiei. Departe de a fi un sistem stabil și liniștit, Calea Lactee pare să fi fost recent scena unor evenimente cataclismice. Observațiile viitoare ar putea determina cât de frecvente sunt aceste erupții și ce impact au asupra evoluției galactice. Iar „cuburile de gheață” cosmice, care plutesc nestingherit în infernul bulelor Fermi, ne reamintesc că Universul păstrează încă mistere capabile să ne schimbe fundamental înțelegerea asupra realității cosmice.

Știință&Tehnică

Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România