Genele legate de obezitate pot influența supraviețuirea în cazul cancerului mamar

Un studiu recent publicat în rețeaua JAMA arată că pacienții cu gene care măresc riscul de obezitate au, de asemenea, un risc crescut de deces după diagnosticul de cancer mamar.

Cercetarea, care a inclus 4.177 de supraviețuitoare ale cancerului mamar, a descoperit că acelea cu un scor poligenic (PGS) pentru indicele de masă corporală (IMC) în intervalul superior prezentau un risc de mortalitate cu 15% mai mare comparativ cu cele cu scorul cel mai scăzut.

Scorurile poligenice (PGS) au fost asociate anterior cu un risc crescut pentru trăsături cardiometabolice și obezitate, printre alte condiții. Conform descoperirilor echipei, scorurile PGS ar putea fi utilizate pentru a recomanda recomandări personalizate de stil de viață care ar putea îmbunătăți supraviețuirea pe termen lung a pacientelor cu cancer mamar.

„Obezitatea nu este determinată doar genetic, deci există modalități de a atenua contribuția genetică la riscul de mortalitate prin adoptarea unor pași suplimentari,” a declarat autorul principal, Clara Bodelon, PhD, MS, de la departamentul de științe ale populației de la Societatea Americană de Cancer din Atlanta, într-un interviu pentru Inside Precision Medicine.

Studiile recente ample de asociere pe tot genomul (GWAS) au crescut înțelegerea contribuției genetice la IMC. Estimările privind ereditatea obezității variază acum între 40% și 70%.

Peste patru milioane de femei din SUA trăiesc după un diagnostic de cancer mamar, iar acest număr este așteptat să crească datorită îmbătrânirii populației și îmbunătățirilor în diagnostic, tratament și îngrijire suportivă. Între timp, rata obezității este în creștere în SUA. Obezitatea este definită ca având un IMC de 30 sau mai mare.

Cercetarea acestui grup face parte din Studiul de Prevenție a Cancerului–II Cohortă de Nutriție, un studiu amplu în care participanții au răspuns la un sondaj în 1992 și la sondaje bi-anuale începând din 1997. Cohorta include femei din 21 de state ale SUA diagnosticate cu un prim cancer mamar nonmetastatic între 1992 și 2017, pentru care există date genetice.

Analizele au fost restricționate la femeile postmenopauzale la momentul diagnosticului de cancer, care aveau o ascendență europeană genetic determinată. Analiza datelor a fost realizată între iulie 2023 și iulie 2025. S-a folosit un scor poligenic pentru IMC (BMI-PGS), calculat folosind statistici sumare de la 941 de variante de nucleotide unice raportate într-o meta-analiză a studiilor de asociere pe tot genomul care includeau aproximativ 700.000 de indivizi.

Decesele până în 2020 au fost urmărite prin legătură cu Indexul Național de Decese, iar modelele de regresie proporțională Cox au fost utilizate pentru a calcula rapoartele de hazard pentru asociația dintre BMI-PGS și mortalitatea din orice cauză.

Cu toate acestea, supraviețuitoarele cancerului mamar cu un BMI-PGS în tertila cea mai înaltă trebuiau să meargă aproximativ 1,7 ore pe săptămână în plus pentru a fi la un nivel de risc similar cu supraviețuitoarele din tertila cea mai scăzută, ceea ce corespunde la aproximativ 15 minute suplimentare de mers pe jos în fiecare zi a săptămânii.

Studiul a fost efectuat printre femei mai în vârstă, dar una dintre tendințele îngrijorătoare recente a fost creșterea constantă a diagnosticărilor de cancer mamar.

Sursa: Inside Precision Medicine