Africa este leagănul umanității, locul unde au apărut primii oameni moderni, iar acest continent găzduiește și astăzi cele mai diverse genetic populații umane. Cu toate acestea, istoria evoluției umane pe acest continent rămâne învăluită în mister, mai ales din cauza condițiilor climatice care nu favorizează conservarea ADN-ului. Recent, o echipă de cercetători sud-africani și suedezi a reușit să extragă genomuri din mostre antice din sudul Africii, oferind o nouă perspectivă asupra unei populații distincte care a rămas izolată până acum aproximativ 1.000 de ani.
Studiul fosilelor din diverse locații africane a arătat o amestecătură de trăsături moderne și arhaice, complicând identificarea momentului și locului apariției caracteristicilor considerate astăzi ca fiind “moderne”. În plus, complicațiile climatice fac ca ADN-ul să se conserve greu, iar reconstruirea trecutului pe baza liniilor genetice actuale este o provocare. Migrațiile la scară largă din Africa au dus la amestecuri genetice frecvente între diverse populații, ceea ce face și mai dificilă înțelegerea istoriei noastre genetice.
Populațiile de vânători-culegători din sudul Africii, cum ar fi Khoe-San, sunt unele dintre cele mai vechi ramuri ale grupurilor originale de oameni moderni. Aceste populații dețin o varietate genetică mai mare decât orice alt grup studiat, dar chiar și ele prezintă semne clare ale influenței genetice din alte regiuni ale Africii.
Pentru a clarifica situația, cercetătorii au obținut ADN de la un grup de schelete cu vârste cuprinse între aproximativ 1.000 și peste 10.000 de ani, provenind din sudul Africii (definit ca fiind la sud de râul Zambezi). Deși aceste mostre reprezintă doar o mică parte din sutele de mii de ani în care trăsăturile umane moderne au început să devină comune, analizele au relevat existența unei populații distincte în acea perioadă.
Aceasta a devenit evidentă atunci când echipa de cercetare a efectuat o analiză statistică (analiza coordonatelor principale) a variațiilor găsite în genomurile acestui grup. Descoperirea sugerează că această populație a avut o istorie evolutivă diferită și a rămas izolată până în urmă cu aproximativ o mie de ani, când a început să interacționeze cu alte grupuri umane.
Aceste descoperiri nu doar că adaugă o nouă piesă la complexul puzzle al evoluției umane, dar subliniază și importanța conservării și studiului ADN-ului antic pentru înțelegerea trecutului nostru comun.
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply