Un jurnalist de la revista Nature a realizat o hartă a centralelor nucleare pe care sunt evidențiate datele demografice ale fiecărei zone în parte.
Cât de feriți suntem de un potențial dezastru nuclear? Este probabil una dintre întrebările pe care oamenii din toate colțurile lumii și le pun după Fukushima. O analiză realizată cu ajutorul Google Earth de Declan Butler, jurnalist la revista Nature și CIESIN (Center for International Earth Science Information Network) din cadrul Columbia University, a încercat să răspundă la această întrebare, printr-o hartă a 211 centrale nucleare, însoțită de datele demografice ale fiecărei arii în parte.
Cifrele care au ieșit la iveală sunt foarte interesante. De exemplu, a reieșit că densitatea demografică din zonele unde sunt amplasate două treimi din centralele nucleare din lume o depășește cu mult pe cea de la Fukushima. Aici, pe o rază de 30 km locuiau 172.000 de persoane, în prezent evacuate; în jurul a 21 de centrale există însă o populație superioară unui milion de persoane și în vecinătatea a șase depășește 3 milioane. În mod deosebit, s-a calculat că există peste 8 milioane de locuitori pe o rază de 30 km în jurul centralei Kanupp, în Pakistan; 5,5 și 4,7 milioane în jurul a două centrale nucleare în Taiwan, și 28 milioane de locuitori pe o rază de 75 km în jurul a două centrale nucleare din China.
Pe harta tridimensională, consultabilă direct pe site-ul revistei Nature, bulinele verzi reprezintă centralele în apropierea cărora locuiește cel mai mic număr de persoane, adică mai puțin de jumătate de milion de locuitori pe o rază de 75 km. Bulinele roșii însă reprezintă zonele cele mai populate, indicând o populație de peste 20 milioane de locuitori.
„Siguranța reactoarelor trebuie evaluată ținând cont de amplasarea acestora, iar densitatea populației în jurul centralelor reprezintă un factor important în evaluarea riscurilor și cuantificarea potențialelor pagube”, a precizat Laurent Stricker, inginer nuclear și președinte al World Association of Nuclear Operators (WANO).
Sursa: Galileo.it
