Ascuns între Brazilia și Bolivia, un fenomen natural de proporții impresionante a fost surprins cu ajutorul tehnologiei de ultimă generație. Peste 40.000 de țestoase gigantice de apă dulce au fost înregistrate printr-o combinație de drone, modelare computerizată și etichetare vizuală. Descoperirea nu doar stabilește un record mondial, ci și schimbă radical modul în care oamenii de știință pot monitoriza, înțelege și proteja o specie amenințată.
În fiecare an, între iulie și august, plajele nisipoase ale râului Guaporé – granița naturală dintre Brazilia și Bolivia – găzduiesc un spectacol natural impresionant: depunerea în masă a ouălor de către țestoasa gigant sud-americană (Podocnemis expansa). Femelele ies din apă în număr uriaș pentru a-și îngropa ouăle în nisipul cald. Dacă odinioară asemenea adunări erau frecvente, ele au devenit tot mai rare în ultimele decenii, din cauza pescuitului excesiv, colectării ilegale de ouă și degradării habitatului.
Pentru biologi și ecologiști, aceste evenimente au o importanță crucială: monitorizarea lor oferă informații esențiale despre starea populației și eficiența programelor de conservare. Însă numărarea zecilor de mii de indivizi este o provocare logistică majoră.
Cercetătorii de la Universitatea din Florida au găsit o soluție inovatoare. Pe parcursul a 12 zile, au folosit drone pentru a captura mii de imagini aeriene zilnice, apoi le-au îmbinat în ortomozaicuri extrem de detaliate ale zonei de cuibărit. Problema duplicatelor – cauzată de mobilitatea ridicată a țestoaselor – a fost rezolvată prin marcarea a peste 1.000 de exemplare cu pete albe pe carapace. Comparând imaginile succesive, echipa a putut modela mișcările fiecărui individ și elimina dublările din calcul. Rezultatul: o estimare precisă a peste 41.000 de femele – cea mai mare adunare cunoscută de țestoase de apă dulce din lume.
Publicat în Journal of Applied Ecology, studiul arată că tehnologia, utilizată inteligent, poate transforma modul în care sunt monitorizate speciile greu de observat. „Dacă oamenii de știință nu pot număra cu exactitate indivizii, cum putem ști dacă populațiile cresc sau scad?”, subliniază cercetătorul Ismael Brack. Această metodă, riguroasă și minim invazivă, ar putea fi adaptată și pentru alte specii amenințate, în habitate dificile.
Într-o perioadă în care biodiversitatea globală scade alarmant, acest progres metodologic aduce o rază de speranță pentru conservarea faunei sălbatice.
Poll: Care este cea mai mare adunare cunoscută de țestoase de apă dulce din lume?
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply