Imagistica Moleculară Revoluționează Terapia Salvatoare pentru Cancerul de Prostată Recurent

De decenii, clinicienii care gestionează recurența biochimică după prostatectomia radicală se confruntă cu un dilemă familiară: creșterea antigenului specific prostatic (PSA), imaginea convențională rămâne negativă, iar radioterapia salvatoare (sRT) se desfășoară în mare parte empiric. Acest paradigmă este acum provocată de imagistica PET/CT cu antigen specific membranar prostatic (PSMA), care poate dezvălui boala recurentă la niveluri de PSA anterior considerate “sub radar”.

Un nou studiu publicat în JNCCN—Jurnalul Rețelei Naționale Comprehensivă de Cancer oferă unele dintre cele mai mature date despre impactul deciziilor ghidate de PSMA în practică. Folosind date din lumea reală de la UCLA, cercetătorii raportează rezultatele pe cinci ani ale bărbaților care au urmat sRT ghidată de PET/CT PSMA după prostatectomie și arată că informațiile scanării influențează semnificativ supraviețuirea fără progresie a bolii.

„Această cercetare subliniază importanța efectuării scanărilor PSMA PET/CT în mod rutinat la pacienții cu recurență biochimică a cancerului de prostată după operația de îndepărtare a glandei prostate,” a declarat investigatorul principal, Dr. John Nikitas, de la Centrul Comprehensiv de Cancer Jonsson UCLA. „Informațiile obținute prin aceste scanări sunt puternic asociate cu rezultatele pe termen lung și schimbă frecvent recomandările de tratament.”

În cadrul studiului, 113 pacienți cu PSA în creștere după prostatectomie au efectuat PSMA PET/CT la un PSA median de doar 0.4 ng/mL. La aceste niveluri, imaginile convenționale sunt notoriu insensibile. Însă, PSMA PET/CT a identificat boala vizibilă în aproape 60% dintre pacienți, incluzând metastaze nodale și la distanță dincolo de patul prostatic.

Crucial, PSA însuși nu a fost puternic asociat cu rezultatele pe termen lung. În schimb, stadiul determinat de PSMA PET/CT a fost prognostic, cu pacienții fără boală vizibilă (T0N0M0) experimentând cea mai favorabilă supraviețuire fără progresie (PFS).

„Am descoperit că alte măsuri, cum ar fi nivelurile PSA, nu au fost puternic asociate cu răspunsul pe termen lung la terapia secundară/salvatoare,” a notat Nikitas.

Această descoperire întărește un consens în creștere: dinamica PSA singură este un substitut incomplet pentru biologia bolii, în special în era imagisticii moleculare.

Unul dintre cele mai practicabile înțelegeri din studiu este modul în care descoperirile PSMA PET/CT au informat selecția tratamentului.

Pentru pacienții fără boală vizibilă, radioterapia întregului bazin pelvian (WPRT) nu a oferit un beneficiu semnificativ față de radioterapia doar a patului prostatic. În contrast, printre pacienții cu recurență locală vizibilă pe PSMA PET/CT, WPRT a fost asociată cu o îmbunătățire semnificativă a PFS. Între timp, la pacienții cu boală metastatică nodală sau la distanță, adăugarea terapiei de deprivare androgenică (ADT) a fost asociată independent cu rezultate mai bune.

Luând împreună, aceste date sugerează că PSMA PET/CT permite clinicienilor să escaladeze sau să descreșteze terapia cu mai multă încredere.

„Imagistica PSMA PET ne permite să trecem de la terapia cu radiații de tip “one-size-fits-all” în setarea secundară/salvatoare la un tratament ghidat de t

Sursa: Inside Precision Medicine