În urmă cu aproximativ 7.000 de ani, cu mult înainte de a deveni vastul deșert de nisip pe care îl cunoaștem astăzi, Sahara era un loc înverzit, locuit de o floră și o faună excepționale, și mai ales de populații umane care trăiau în condiții surprinzător de potrivite pentru agricultură. Această perioadă, cunoscută sub numele de Perioada umedă africană, a lăsat o amprentă de neșters asupra istoriei omenirii. O descoperire recentă despre unul dintre popoarele care au locuit această regiune ridică mai multe întrebări decât răspunsuri: poporul Takarkori, mumii vechi de 7.000 de ani, ascund secrete genetice fascinante care revoluționează înțelegerea noastră asupra istoriei umane. Ea a fost prezentată într-un articol publicat în revista Nature.
O echipă de cercetători condusă de arheogeneticianul Nada Salem de la Institutul Max Planck pentru Antropologie Evoluționistă a analizat recent ADN-ul a două mumii din neolitic găsite în adăpostul în stânci Takarkori din sud-vestul Libiei. Aceste mumii, remarcabil de bine conservate, în ciuda aridității climatului saharian, au dezvăluit o perspectivă valoroasă asupra populațiilor care au populat ceea ce a fost odinioară o vastă savana, înainte ca clima să evolueze în actualul deșert. Analiza genetică a scos la iveală informații surprinzătoare: spre deosebire de ceea ce se aștepta pentru populațiile care trăiesc în această regiune geografică, genele lor nu corespund cu cele ale populațiilor sub-sahariene, ci mai degrabă cu o descendență genetică nord-africană necunoscută anterior. Se crede că acești indivizi s-au îndepărtat de alte linii umane cu zeci de mii de ani în urmă, chiar înainte de răspândirea populațiilor moderne în afara Africii. Izolarea populației Takarkori ar putea fi atribuită diversității habitatelor pe care Sahara verde le oferea la acea vreme. Lacurile, zonele umede, pădurile, savanele și chiar munții au oferit un mediu propice vieții umane, dar și izolării acestor grupuri.
O altă descoperire fascinantă: acești oameni antici au niveluri mult mai scăzute de ADN de Neanderthal decât populațiile non-africane, dar mai mari decât cele ale populațiilor subsahariene ale vremii, sugerând un contact neașteptat între aceste grupuri și neanderthalieni. Populația Takarkori pare, de asemenea, să fi făcut schimb de gene cu populații din afara Africii, în special fermierii din Levant – o regiune la est de Mediterana unde agricultura a apărut cu mult înainte de a se răspândi în Africa de Nord. Această descoperire îi determină pe cercetători să propună o ipoteză revoluționară: și dacă agricultura, adesea văzută ca o practică răspândită de migrații, ar fi fost în realitate împărtășită prin difuzia culturală? Cu alte cuvinte, tehnicile agricole ar fi fost transmise între diferite grupuri, mai degrabă decât prin sosirea masivă de noi populații.
Pe măsură ce cercetările continuă să înțeleagă mai bine aceste grupuri antice și locul lor în istoria umanității, aceste descoperiri subliniază misterul din jurul Sahara antică. Deși este posibil ca mai multe artefacte și mumii să fie ascunse în nisip, fiecare nouă descoperire aruncă mai multă lumină asupra imaginii acestei regiuni cândva înfloritoare și dezvăluie imensa complexitate a evoluției umane.
