De ce mamiferele au ajuns stăpânii planetei după evenimentele catastrofice din urmă cu 65,5 milioane de ani ce au dus la dispariţia dinozaurilor? Conform unui nou studiu, datorită modului de înmulţire: mamiferele mari puteau avea pui de dimensiuni mai mari, în timp ce dinozaurii aveau o limitare fizică cu privire la dimensiunea ouălor şi implicit a puilor.
Studiul, publicat în Biology Letters, analizează modul de supravieţuire al mamiferelor şi al păsărilor evenimentelor vechi de 65,5 milioane de ani ce au dus la extincţia dinozaurilor non-avieni.
Chiar dacă şi în prezent mai există păsări ce nu pot zbura, precum emu ori struţii, ei sunt departe de giganticii sauropozi şi de alţi uriaşi dinozauri non-avieni ai trecutului.
Pentru realizarea studiului, cercetătorul post-doctoral Daryl Codron, de la Universitatea din Zürich, a simulat existenţa unei comunităţi de dinozauri şi mamifere de diferite mărimi. Apoi, cercetătorii, utilizând formule matematice, au simulat soarta adulţilor şi a puilor, în funcţie de mărimea lor şi de resursele existente.
Astfel, în timp ce mamiferele mari aveau pui mai mari, dinozaurii nu puteau depune ouă prea mari. Mai mult, coaja oului trebuia să fie suficient de groasă pentru a nu se sparge prea uşor – practic, un uriaş de 150 de tone nu putea avea decât pui mici.
Această teorie ar putea explica de ce urmaşii actuali ai dinozaurilor mici, păsările, au supravieţuit şi şi-au dezvoltat capacitatea de zbor: „aceşti mici dinozauri trebuia să găsească o cale de evadare din calea mamiferelor” afirmă domnul Codron.
