Dacă în cultura populară, elefanții sunt numiți Dumbo, Jumbo sau Elefănțel, se pare că și în natură, aceste animale se trezesc cu un nume propriu. Cu toate acestea, acesta este un fenomen foarte rar în natură. După cercetările inițiale care sugerau deja această posibilitate în 2023, aceeași echipă de cercetători și-a continuat investigațiile și a revenit de această dată cu un nou studiu publicat în Nature Ecology & Evolution, care confirmă că aceste pahiderme pot folosi sunete specifice în care pot fi ascunse numele.
De când a început să studieze elefanții de savană (Loxodonta africana), biologul Joyce Poole. Coautoare a studiului, a bănuit folosirea numelor în rândul elefanților. Ea a observat adesea că elefanții păreau să răspundă la chemările semenilor lor. „Bănuiam că elefanții au o modalitate de a-și direcționa apelurile către un anumit individ”, explică ea, deși se plânge: „Nu aveam idee cum au făcut-o.”
Elefanții pot emite o gamă foarte largă de vocalizări foarte complexe. Acest lucru face ca studiul și interpretarea comunicării lor să fie extrem de dificile. Prin urmare, acest studiu și-a propus să vadă lucrurile mai clar, în special prin explorarea fenomenului de a fi numit cu un nume care le-ar fi specific. Pentru a studia limbajul elefanților, cercetătorii s-au putut baza pe înregistrările realizate de asociația Salvați elefanții din rezervația Samburu și parcul național Amboseli din Kenya. Ei au reușit astfel să identifice 469 de apeluri de la 101 elefanți către 117 destinatari folosind sunete asociate cu momentele de contact, salut sau îngrijire între aceste animale (de exemplu când s-au apropiat unul de celălalt sau când au avut grijă de puii de elefant), presupunând că aceste momente erau mai propice folosirii numelor. De asemenea, au putut conta pe o nouă tehnică de procesare a semnalului și de învățare automată (mulțumită inteligenței artificiale) pentru o mai bună identificare a apelurilor pe baza caracteristicilor acustice.
Analizele arată clar că „elefanții nu folosesc doar o vocalizare specifică pentru fiecare individ, ci că recunosc și reacționează la un apel destinat lor, ignorându-le pe cele adresate altora”, explică Michael Pardo, unul dintre coautorii lucrării. Această lucrare susține astfel „ideea că elefanții pot inventa nume arbitrare unul pentru celălalt”, adaugă el. Pentru a asigura acuratețea observațiilor lor, oamenii de știință au efectuat diverse experimente pe teren. În special, i-au făcut pe pahidermi să asculte înregistrări care le-au fost sau nu destinate. Cu toate acestea, elefanții au răspuns clar și au arătat mai mult entuziasm atunci când cercetătorii au folosit apeluri care le poartă numele. Animalele s-au apropiat apoi de difuzor sau s-au uitat în spatele sursei emisiei de sunet. În schimb, răspunsurile au fost zero atunci când apelurile nu au purtat numele.
Observațiile arată și câteva subtilități uimitoare. De exemplu, un individ s-ar putea adresa altuia folosind un anumit semnal specific. Cu toate acestea, acest semnal nu a fost folosit neapărat de alți elefanți pentru a se adresa aceluiași individ. Pentru a compara, este un pic ca atunci când un prieten se referă la o persoană iubită printr-o poreclă și un alt prieten folosește o alta pentru a o chema pe aceeași persoană. Cu toate acestea, în ciuda acestor porecle diferite, persoana știe cu certitudine că li se adresează. Elefanții par astfel capabili de aceeași înțelegere, atestând și mai mult inteligența lor incredibilă.
În plus, conform studiului, aceste apeluri au fost folosite mai frecvent la distanță sau atunci când un elefant adult vorbea cu un pui de elefant. Utilizarea mai frecventă a apelurilor de către persoanele în vârstă sugerează ideea că această capacitate de a folosi nume ar putea necesita ani de învățare.
În cele din urmă, acest studiu aruncă o lumină fără precedent asupra abilităților cognitive de neegalat ale acestor animale. Acest lucru ridică și întrebări cu privire la originea evolutivă a acestui talent. La fel ca oamenii, aceste pahiderme mențin legături foarte puternice cu membrii familiei lor și cu trupele lor. Cu toate acestea, această lucrare sugerează că, independent de noi, ei au reușit să dezvolte mecanisme de comunicare incredibil de evoluate pentru a se adresa reciproc. Acest lucru sugerează, prin urmare, posibilitatea ca elemente comune din mediile noastre sociale să fi condus la dezvoltarea acestei abilități de chemare, punând astfel întrebări interesante cu privire la problema evoluției limbajului în lumea animală.
Cercetătorii insistă că această cercetare este abia la început. În special, nu este exclus faptul că elefanții pot, de exemplu, să fie capabili să desemneze alte obiecte cu care interacționează, începând cu mâncare, apă sau chiar locuri. Deși la început, această cercetare aduce speranță că într-o zi vom putea înțelege mai bine limbajul elefanților și poate că vom putea comunica direct cu aceștia. Această perspectivă interesantă ar putea ajuta apoi la evitarea conflictelor dintre oameni și elefanți și ar putea contribui la conservarea acestor animale uimitoare, care se confruntă cu multe provocări care le-ar putea pune în pericol supraviețuirea. „Acest studiu deschide o fereastră asupra modului în care funcționează mintea lor”, conchide George Wittemyer, unul dintre coautorii studiului. „Facem un pas către o mai bună înțelegere a acestor animale, care poate ne va ajuta să trăim mai bine cu ele.”
