Magia și tehnologia au mers totdeauna împreună, chiar în zilele lui Robert Houdin.
David Copperfield
Cunosc destul de mulți oameni care cred că în spectacole de magie chiar se produc fenomene supranaturale. Ei cred că o cheie se poate îndoi sub forța ezoterică a gândului, că magicianul poate transforma apa în vin, că el poate să fie legat la ochi și să vadă cu ajutorul palmelor și așa mai departe. Este adevărat, spectatorii cunosc foarte rar trucurile care stau în spatele unui bun spectacol de magie. Este adevărat că magicienii nu își dezvăluie cu ușurință secretele. Dar, în mod normal, oricine ar trebui să știe că avem de-a face cu un spectacol frumos, în care suntem lăsați să vedem doar ceea ce își dorește magicianul să ne arate. O analiză critică, realizată în condiții controlate, așa cum o face adesea faimosul magician James Randi pentru a demonstra că nu există puteri paranormale, ar dezvălui ușor trucurile. Dar asta ar ucide un spectacol uimitor. Personal prefer să mă las purtat de arta magiei.
Vreau acum să vă spun povestea unui mare magician francez, Robert Houdin, care a fost trimis în 1856 în Algeria, de către împăratul Napoleon al III-lea, pentru a ajuta la pacificarea unor triburi războinice.
Robert Houdin este pseudonimul lui Jean-Eugène Robert, care s-a născut în orașul Blois, Franța, pe 6 decembrie 1805. După absolvirea cursurilor de drept ale Universității din Orleans decide, surprinzător, să îmbrățișeze respectabila meserie a tatălui său, cea de ceasornicar. Era chiar un ceasornicar foarte bun, dar a intervenit soarta și Jean-Eugène Robert renunță la ceasornicărie pentru a deveni un magician de succes. Soarta a acționat așa: Robert a comandat niște manuale de ceasornicărie, Din greșeală, în locul lor a primit un curs de magie în două volume. Robert le citește cu pasiune și începe să învețe să pună în practică trucurile prezentate în cărți. Pasiunea pentru magie îl face să ia lecții de la un magician profesionist pentru a putea susține spectacole cu public. Se mută la Paris și caută compania altor magicieni, pentru a învăța trucuri noi. În același timp începe să își folosească cunoștințele de ceasornicărie, pentru a le folosi în propriile sale spectacole. Una dintre creațiile sale era o păpușă automată care putea să scrie și care a fost cumpărată de P. T: Barnum. Cu banii obținuți își duce mai departe destinul de a deveni cel mai mare magician al lumii.
În 1845, Robert Houdin deschide propriul său teatru de magie, o sală cu 200 de locuri. Aici organiza regulat Soirées Fantastiques, care i-au adus o mare notorietate în înalta societate pariziană. Perseverent, căuta să dezvolte în permanență trucuri noi, apelând adesea la cele mai doi descoperiri din știință și la tehnologii care încă se aflau în fașă. Printre noile trucuri dezvoltate de către Robert Houdin se numărau ”suspensia eterică”, în care fiul său părea să plutească în aer și ”miraculosul portocal” în care fructele păreau să crească pe ramurile unui mic copac sub ochii spectatorilor uimiți. A fost primul magician care s-a folosit de electricitate pentru a crea iluzii. În 1855, în plină glorie, cel ce avea să fie considerat a fi părintele magiei moderne decide să se retragă din activitate și se întoarce la casa sa de lângă Blois.
Nu avea să stea retras multă vreme. În 1856, guvernul francez îi încredințează o misiune secretă de maximă importanță. Algeria fusese anexată în 1834 de către Franța. Multă vreme lucrurile nu am mers bine în noul teritoriu francez, triburile locale manifestându-și cu violență opoziția. Armata franceză a intervenit în numeroase rânduri, în încercarea de pacificare a teritoriului. Printre cei mai agresivi oponenți ai ocupației străine se aflau triburile Marabout erau convinși că Alah i-a înzestrat cu puteri supranaturale. Misiunea lui Robert Houdin era tocmai pacificarea acestor triburi ultrareligioase.
Cu un an înainte de retragerea sa el primește o scrisoare de la colonelul Neveu, șeful biroului politic din Alger. ”Acest înalt funcționar m-a rugat să merg în colonia noastră pentru a da spectacole în fața principalilor șefi de trib arabi. Mi-am exprimat regretul că nu pot accepta invitația”, notează Robert Houdin în autobiografia sa intitulată ”Comment on devient sorcier” (Cum să devii un vrăjitor). În iunie 1856, colonelul Neveu reînoiește invitația și, în cele din urmă, Robert Houdin o acceptă.
În același an, pe 27 septembrie ajunge în Algeria. Robert Houdin: ”Eram mândru că eu, un simplu artist, pot să aduc un serviciu patriei mele. Se știe că cele mai mari revolte din Algeria au fost provocate de către intriganți care susțineau că sunt inspirați de Profet și care erau văzuți de arabi ca trimiși ai lui Alah pe Pământ pentru a-i elibera de sub opresiunea roumi-lor (creștinilor). Dar acești falși profeți, acești sfinți marabout nu sunt mai vrăjitori decât mine, dimpotrivă. Dar ei reușesc să aprindă fanatismul coreligionarilor cu ajutorul unor trucuri la fel de primitive ca spectatorii în fața cărora le sunt prezentate.”
Pe 28 octombrie a urmat marele spectacol. În sala unui teatru din Alger s-au adunat șefii triburilor arabe care le dădeau de furcă francezilor. Robert Houdin trebuia să demonstreze că posedă puteri magice mai mari decât cele inspirate de Alah.
Începutul spectacolului a fost unul solemn: ”Am început într-o liniște profundă, aș zice că era chiar religioasă, iar spectatorii păreau împietriți pe scaune. Degetele lor, agitate într-o mișcare nervoasă, mișcând mărgelele mătăniilor, îmi sugerau că invocă protecția Celui de Sus.” Robert Houdin a început cu un trucuri simple. De exemplu, din senin, după ce se rostea o incantație magică, un vas gol din argint se umplea cu bomboane. Apoi, același vas, a devenit o sursă inepuizabilă de cafea care a fost turnată în cești și apoi oferită spectatorilor. Robert Houdin: ”Primele cești nu au fost acceptate. Nici un arab nu dorea să guste dintr-o băutură pe care ei o credeau ieșită din farmacia Diavolului, dar, în cele din urmă, seduși de parfumul băuturii favorite, încurajați și de interpreți, câțiva dintre ei au decis să guste din licoarea magică și, curând, toți le-au urmat exemplul.”
A urmat un număr de magie care avea să demonstreze că puterea magiei franceze este cu mult mai mare decât cea inspirată de Alah. Pe scenă a fost adus un cufăr mic. Robert Houdin s-a adresat auditoriului: ”Vreau să vă ofer o nouă dovadă a puterilor mele miraculoase demonstrând-vă ca pot să iau toată forța unui bărbat bărbat puternic. Să urce pe scenă cel care este cel mai puternic și care crede că mă va învinge.” Pe scenă urcă un arab de talie medie, dar bine făcut, un fel de ”Hercule arab”, cum îl descria Robert Houdin. Urmează apoi spectacolul. Îl citez pe magicianul francez:
”- Ești puternic?
– Da, îmi răspunse el cu nepăsare.
– Crezi că vei fi totdeauna puternic?
– Totdeauna!
– Te înșeli, pentru că într-o clipă am să îți iau toată puterea și vei deveni neputincios ca un copil.
Arabul a zâmbit neîncrezător.
– Uite, ridică acest cufăr.
Arabul se apleacă și îl ridică fără nici un efort și îmi spune:
– Doar atât?!
– Așteaptă o clipă, i-am răspuns. Apoi, cu toată seriozitatea impusă de rolul meu, am făcut un gest amplu și am rostit cu solemnitate: Vei vedea că ești mai slab decât o femeie. Ridică acum cufărul!
Hercule, fără să îi pese de cuvintele mele, încearcă din nou să ridice cufărul. De această dată, în ciuda eforturilor evidente, cufărul nu se lăsa ridicat. A încercat până la epuizare și în cele din urmă, transpirat și roșu la față, s-a oprit, a devenit meditativ și a început să înțeleagă puterea magiei. A dat să se retragă, dar asta ar fi însemnat să se recunoască înfrânt, să își recunoască slăbiciunea, el care respecta vigoarea musculară. Gândurile acestea l-au înfuriat. Încurajările prietenilor din sală l-au făcut să le arunce o privire care ar fi părut să spună: veți vedea ce poate face un fiu al deșertului. Se întoarce și încearcă din nou să ridice cufărul. Mâinile lui apucă mânerul, picioarele i se încordează în efortul suprem de a sălta cufărul.”
Toate eforturile au fost în van. Puternicul arab părea lipsit de orice putere. În cele din urmă, pentru a nu îi prelungi chinul, Robert Houdin îi spune că îi va reda puterea. Face gestul magic și, prin minune, cutia s-a lăsat ridicată.
Care să fie explicația trucului magic? Hipnoză? Nu. Vă spuneam că Robert Houdin era la curent cu ultimele descoperi din știință și aflase cum pot fi construiți electromagneți. Înainte de spectacol a montat unul sub scenă, iar cufărul avea fundul realizat din fier.
A urmat un alt număr la fel de spectaculos. ”Unul dintre mijloacele folosite de membrii tribului Marabout, pentru a îi domina pe ceilalți arabi, era să îi facă să creadă că sunt invulnerabili”, nota Robert Houdin. Așa ca le-a demonstrat că el însuși este invulnerabil. A rugat ca un spectator să vină pe scenă și să îl ucidă cu un foc de pistol. Bineînțeles, imediat din public se ridică cineva gata să îndeplinească cererea macabră. I se înmânează arma, este rugat să o verifice și apoi să tragă spre inima magicianului francez. Spectatorul țintește și apoi trage. Dar glonțul nu își atinge ținta, ci lovește mărul înfipt în cuțitul pe care Robert Houdin îl ținea în mâna dreaptă!
Desigur, din nou avem de-a face cu un truc, care are mare succes și în zilele noastre. Dar astfel Robert Houdin a demonstrat că magia franceză este mult mai puternică decât cea inspirată de Alah. În cele din urmă misiunea a fost îndeplinită cu succes, iar influența tribului magicienilor Marabout a scăzut dramatic.
Din lipsă de spațiu, trebuie să închei foarte rapid spunând că popoarele pot fi dominate foarte ușor atunci când, în absența scepticismului, ajung să creadă în diferite forme de magie.
