Adânc în apele turcoaz din Caraibe, în largul coastei Belizei, se află una dintre cele mai impresionante doline subacvatice din lume: Marea gaură albastră. Această dolină naturală, formată în urmă cu aproximativ 10.000 de ani, la sfârșitul ultimei ere glaciare, a fost mult timp un loc de explorare fascinant pentru scafandri și oameni de știință. Recent, o echipă de cercetători a întreprins un studiu unic forând în sedimentele de la fundul dolinei. Ceea ce au descoperit este cel puțin alarmant.
Oamenii de știință au extras un miez de sediment de 30 de metri lungime din adâncurile Marii Găuri Albastre, situată la aproximativ 80 de kilometri de coasta Belizei. Acest foraj le-a permis să analizeze urmele lăsate de cicloanele tropicale pe o perioadă de 5.700 de ani, oferind astfel un record climatic remarcabil de precis. La fel ca inelele copacilor, straturile de sedimente înregistrează furtunile trecute, permițând cercetătorilor să evalueze frecvența și intensitatea acestora în timp.
Rezultatele, publicate în revista Science Advances, sunt îngrijorătoare: în timp ce numărul de cicloni tropicali a variat între 4 și 16 la sută în ultimii 5.700 de ani, tendința s-a accelerat brusc de la revoluția industrială. Numai în ultimii douăzeci de ani, nouă furtuni tropicale au lovit regiunea Great Blue Hole. Această cifră depășește cu mult mediile istorice și sugerează o intensificare și mai mare în următoarele decenii. Potrivit studiului, creșterea frecvenței cicloanelor tropicale este direct legată de încălzirea globală cauzată de activitatea umană. Creșterea globală a temperaturilor de la suprafața mării creează într-adevăr condiții favorabile formării și intensificării furtunilor tropicale. Cu cât oceanele devin mai calde, cu atât eliberează mai multă energie în atmosferă, ceea ce încurajează dezvoltarea unor sisteme de joasă presiune deosebit de puternice.
Un alt factor identificat de cercetători este migrația treptată spre sud în timp a Zonei de Convergență Intertropicală (ITCZ). Această regiune, în care vânturile din emisfera nordică și sudică se întâlnesc, este o zonă cheie în formarea cicloanelor tropicale. Mișcarea sa spre sud a mutat principala regiune de formare a furtunilor la latitudini mai joase, făcând Caraibe și mai vulnerabile la evenimente extreme. Modelele climatice bazate pe aceste constatări sunt fără echivoc: dacă tendințele actuale continuă, până la 45 de furtuni tropicale și uragane ar putea lovi regiunea până la sfârșitul secolului. O cifră care depășește cu mult orice observat în ultimii 5.700 de ani.
„Această frecvență mare a furtunilor nu poate fi explicată prin variațiile naturale ale climei sau radiației solare”, explică Dominik Schmitt, cercetătorul principal al studiului. „Este direct legat de încălzirea globală din era industrială, de creșterea rapidă a temperaturilor la suprafața mării și de evenimentele La Niña mai intense.” Această predicție are implicații majore pentru oamenii care trăiesc în Caraibe. O creștere a numărului și intensității cicloanelor înseamnă dezastre mai frecvente și pagube și mai devastatoare. Inundațiile, vânturile distructive și furtunile vor pune în pericol infrastructura, ecosistemele și economiile locale, care depind în mare măsură de turism și pescuit.
Confruntați cu această tendință îngrijorătoare, oamenii de știință subliniază importanța acțiunii imediate împotriva schimbărilor climatice. Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră este crucială pentru a limita încălzirea oceanelor și, în consecință, intensificarea furtunilor tropicale. De asemenea, trebuie depuse eforturi pentru a consolida reziliența comunităților de coastă, inclusiv prin îmbunătățirea infrastructurii și a sistemelor de avertizare timpurie.
