Maimuțele panameze răpesc pui de specii rivale: noua tendință stranie care șochează oamenii de știință

Pe insula îndepărtată Jicarón, în largul coastei Panama, un fenomen tulburător îi intrigă pe primatologi: maimuțele capucine cu față albă au adoptat un comportament nemaiobservat până acum la primatele sălbatice. Din 2022, mai mulți masculi tineri răpesc puii unei alte specii de maimuțe – maimuțele urlătoare – fără niciun motiv aparent. La început, acest lucru ar fi putut fi considerat o anomalie comportamentală. Dar ceea ce a început ca un incident rar s-a transformat într-o adevărată tendință socială, până la punctul de a-i îngrijora pe oamenii de știință care monitorizează această populație unică de ani de zile. O scenă enigmatică în junglă

Totul a început când o cercetătoare doctorandă, Zoë Goldsborough, studia maimuțele capucine din Jicarón folosind camere de detectare a mișcării. Aceste primate, cunoscute pentru inteligența lor și utilizarea uneltelor de piatră, erau monitorizate intens. Într-o zi, în timp ce revedea miile de videoclipuri pe care le acumulase, a dat peste o scenă surprinzătoare: o maimuță capucină tânără, mascul, care purta pe spate un pui de maimuță urlătoare. Acest tip de interacțiune interspecifică nu mai fusese documentat niciodată pe insulă. Curiosă, Goldsborough a săpat prin arhive și a descoperit patru cazuri similare, toate implicând același individ, poreclit „Joker”. În acel moment, cercetătorii au bănuit că era o formă ciudată de adopție. Cinci luni mai târziu, videoclipurile au dezvăluit că alte maimuțe capucine tinere, masculi, începeau să facă același lucru. Pe parcursul a 15 luni, au existat 11 răpiri separate de pui de maimuță urlătoare. Întotdeauna foarte tineri (mai puțin de patru săptămâni), acești pui sunt văzuți agățându-se de stomacul sau spatele captorilor lor, urmând grupul în timp ce se mișcă prin pădure.

Cel mai ciudat lucru? Maimuțele capucin nu par agresive. „Nu le fac rău”, spune Goldsborough. Dar nici nu le pot hrăni. Dovezile indică faptul că niciunul dintre bebelușii răpiți nu a supraviețuit din cauza lipsei de lapte matern. Acest comportament, pe cât de straniu pe atât de tragic, pare să nu ofere niciun avantaj clar capucinilor și nici să nu le cauzeze vreun dezavantaj evident. Cercetătorii îl văd ca pe apariția unei „tradiții sociale” – un fenomen cultural non-uman, transmis prin învățare între indivizi. „Este ca o modă socială care a apărut spontan la un individ, care apoi s-a răspândit la alți masculi tineri”, explică cercetătorul Brendan Barrett, coautor al studiului publicat în Current Biology.

Aceasta este tocmai una dintre ipotezele avansate de echipa de cercetători. Pe Jicarón, capucinii trăiesc într-un mediu excepțional de sigur: fără prădători, puțini concurenți, o pădure luxuriantă. Acest context particular ar putea favoriza explorarea unor noi comportamente, chiar și a unora absurde sau neadaptative. Meg Crofoot, directoarea Institutului Max Planck pentru Comportamentul Animal și co-fondatoare a proiectului, rezumă lucrurile astfel: „Viața este ușoară pentru Jicarón. Capucinii au timp liber și puține constrângeri. Plictiseala, combinată cu inteligența lor socială, ar putea fi suficientă pentru a explica apariția acestei tradiții ciudate.”

Dar, dincolo de natura fascinantă a acestei descoperiri, consecințele ecologice ridică semne de întrebare. Maimuțele urlătoare din Jicarón sunt deja o specie pe cale de dispariție. Dacă acest tipar de răpiri continuă, ar putea avea un impact serios asupra supraviețuirii populațiilor locale. Fenomenul ridică astfel un paradox tulburător: comportament cultural la o specie inteligentă, dar cu consecințe dăunătoare pentru alta.

Până în prezent, nicio altă populație de primate sălbatice nu a fost observată angajându-se în acest tip de comportament. Pentru cercetători, acest lucru subliniază importanța monitorizării acestor dinamici comportamentale în timp real, în special într-un context al schimbărilor globale, unde presiunea ecologică și dezechilibrele pot duce la comportamente neașteptate. „A fi martor la apariția și răspândirea acestui comportament a fost copleșitor”, conchide Crofoot. „Ne amintește de măsura în care animalele sunt capabile să imite, să inoveze și, de asemenea, să perturbe mediul înconjurător.”

Știință&Tehnică

Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România