Majoritatea Cazurilor de Alzheimer, Legate de un Singur Gen

Cercetările din ce în ce mai numeroase asociază boala Alzheimer cu gena APOE, care codifică apolipoproteina E. Această proteină ajută la transportul colesterolului și altor grăsimi în corp și creier, facilitând, printre altele, repararea membranelor și curățarea post-traumatică.

APOE are trei alele comune: ε2, ε3 și ε4 (adesea notate APOE2/3/4). APOE3 este cea mai răspândită și este de obicei considerată „normală” – adică nici protectivă, nici asociată cu riscul. Prezența alelei APOE4 mărește semnificativ riscul de a dezvolta Alzheimer, în special la indivizii homoziogoti (ε4/ε4). Pe de altă parte, APOE2 conferă o protecție semnificativă, dar este și cea mai rară dintre cele trei. Un nou studiu de la University College London, publicat în revista npj Dementia, pretinde să arate cât de mult din povara Alzheimerului poate fi atribuită direct geneticii APOE.

Studiul analizează datele a aproximativ 470.000 de participanți din patru cohorte mari: UK Biobank (UKB), FinnGen, studiul A4 și Consorțiul de Genetică a Bolii Alzheimer (ADGC). A inclus participanți cu vârsta de 60 de ani și peste, concentrându-se pe cei cu date genetice și diagnostice confirmate.

Rezultatele au fost evaluate prin diagnoze clinice, neuropatologie și pozitivitate pentru amiloid-β, cu fracțiuni atribuibile populației (PAF) calculate pentru a cuantifica povara Alzheimerului și demenței legate de genotipurile APOE. PAF este proporția de cazuri care nu ar apărea într-o populație dacă efectul cauzal al expunerii ar fi eliminat, presupunând că tot restul rămâne neschimbat.

PAF pentru cazurile de Alzheimer atribuibile alelelor APOE3 și APOE4 variază de la 71.5% în FinnGen la 92.7% în ADGC, legând o majoritate vastă de cazuri de Alzheimer de aceste alele. Pentru demența de toate cauzele, PAF-urile au fost de 44.4% în UKB și de 45.6% în FinnGen. În studiul A4, unde rezultatul a fost pozitivitatea pentru amiloid-β la scanările PET de la bază, 85.4% din cazurile de amiloidoză cerebrală au fost atribuite alelelor APOE3 și APOE4.

Aceste rezultate impresionante se datorează în mare parte alegerii variantei ε2/ε2, cea mai protectivă, ca bază de referință, deși este și cea mai rară (0.3% până la 0.6% în cohortele studiate). Aceasta constituie o abatere semnificativă față de majoritatea studiilor anterioare, care tratau alela APOE3 ca alelă „neutră” de bază și considerau doar riscul suplimentar de la APOE4.

Autorul principal, Dr. Dylan Williams, a declarat: „Am subestimat mult timp cât de mult contribuie gena APOE la povara bolii Alzheimer. Varianta ε4 a APOE este recunoscută ca fiind dăunătoare de către cercetătorii în demență, dar multe cazuri de boală nu ar apărea fără impactul suplimentar al alelei comune ε3, care a fost percepută în mod tipic ca neutră în ceea ce privește riscul de Alzheimer.”

Sursa: Lifespan.io