Mândru să fiu avocatul mașinilor electrice, la „e-Mobility Week”

În lunile octombrie și noiembrie din acest an, 2016, am avut plăcerea să particip la campania „e-Mobility Weeks”, desfășurată în diverse școli de prestigiu și mari companii din București. Nu ca spectator, ci din postura de prezentator/moderator al dezbaterilor cu elevii, dar și cu adulții prezenți (trebuie să recunosc faptul că m-a ajutat foarte mult experiența acumulată în acțiunile de până acum ale Academiei S&T).

Ok, veți spune, toată lumea a auzit de mașinile electrice, de ce ar fi nevoie de o campanie „e-Mobility Week”?! Ei bine, adevărul este că, deși cam toată lumea a auzit de electromobilitate, sunt extrem-extrem de puțini cei care știu „cu ce se mănâncă” sau despre ce este vorba sau, mult mai important, de ce este nevoie de mașinile electrice.

Dat fiind că, în cadrul Știință & Tehnică, mă ocup de domeniul ecologiei și tehnologiilor verzi (de altfel, obiectul de activitate al site-ului personal Ecoprofit.ro), am considerat oportun să introduc publicul în tabloul general al poluării globale și influențelor nefaste pe care aceasta le are asupra vieții noastre. Pentru că, sincer, cred că oamenii „nu văd pădurea din cauza copacilor” – sunt conștienți de diversele aspecte negative ale diverselor acțiuni poluante, dar nu conștientizează impactul general și efectele devastatoare care pot urma.

După care m-am raportat la poluarea din domeniul transporturilor, atingând succint principalele probleme pe care le pun emisiile nocive (rezultate din arderea carburanților obținuți din combustibili fosili). De aici a fost relativ ușor să evidențiez principalele avantaje ale electromobilității și să-i „dirijez” pe ceilați invitați să le împărtășească celor prezenți din experiența lor și, mai ales, de ce au ales să dezvolte afaceri în acest domeniu într-o Românie care pare insensibilă la problematica poluării.

În acest moment, țin să evidențiez niște fenomene întâlnite, care țin de mulți factori, dar în primul rând de educație și mentalitate.

Pe de o parte, elevii, mai mici sau mai mari, dar în special cei mai mici, s-au arătat foarte curioși în privința mașinilor electrice. Mai mult pentru că au putut vedea cu ochii lor astfel de mașini expuse în curtea școlii și pentru că multe dintre lucrurile pe care le-am prezentat erau „în primă audiție”.

Ei au nevoie de cât mai multe informații și educație în acest sens. Pentru că „ăștia micii” sunt cei care vor duce greul peste câțiva ani, încercând să găsească soluții ingenioase și să combată poluarea actuală – de care, din păcate, se fac vinovate generațiile părinților, bunicilor și străbunicilor lor…

Mie mi-e clar că problematica poluării e cazul să devină o materie importantă în școală, la nivelul matematicii sau limbii române. Nu știu cât de clar le este profesorilor sau factorilor de decizie din ministerul de resort. Fără un plan sustenabil de educare în acest sens, mă tem serios pentru viitorul umanității.

Deci „Partidul Mamelor”, ONG-urile și organizațiile de mediu ar trebui să ceară cât mai vehement adaptarea școlii la această necesitate stringentă. Materia „Poluarea și tehnologii de combatere” e mai mult decât necesară. E chiar vitală.

De cealaltă parte, adulții, în special cei din mediul corporatist, sunt neașteptat de refractari inițial, deoarece sunt obișnuiți să gândească totul prin prisma cifrelor și costurilor. Educarea „celor mari” în direcția combaterii poluării reprezintă o misiune extrem de grea, asta și din cauză că oamenii sunt deja captivii unor concepții de viață, în general influențate de latura financiară.

Ei bine, tocmai „banii vorbesc” e problematica necesară a fi lămurită – pentru că poluarea ne costă, și ne costă extrem de mult. Din păcate, aceste costuri nu sunt cuprinse încă în planurile de afaceri și în strategiile de business, iar efectele drastice ale poluării nu sunt nici pe departe taxate corespunzător. Cum pentru o companie prioritare sunt cifrele, tabloul general este puternic distorsionat de lipsa acestor date.

Așa încât aici intrăm pe un teritoriu de-a dreptul minat, în care autoritățile și corporațiile sunt obligate să facă o schimbare radicală și să adapteze mediul legislativ pentru a contracara poluarea.

Din punct de vedere socio-economic, vorbim de o provocare enormă – ceea ce sper să se concretizeze în urma semnării Acordului de la Paris. Marea întrebare, însă, este dacă vrem să ne schimbăm și noi mentalitățile. Ce ziceți, stimați guvernanți și manageri, acceptați provocarea?

Experiența „e-Mobility Weeks 2016” consider că reprezintă un prim pas apreciabil în direcția adaptării educației și mentalităților. Firește, mi-aș fi dorit un public mai numeros, întrebări mai multe, ba chiar să văd mulți „convertiți” la electromobilitate.

Realitatea, însă, e că schimbările mari se produc încet. Și e nevoie de principiul picăturii chinezești și de răbdare pentru a vedea rezultatele. Sper, totuși, ca acestea să nu apară prea târziu, când vor fi inutile…

Deocamdată, mă bucur că am fost „omul potrivit la locul potrivit”: ce avocat mai bun al electromobilității vreți decât câștigătorul primei curse naționale de mașini electrice din România? 🙂 Fie că vă place sau nu, eu voi continua să „propăvăduiesc” avantajele electromobilității. Și sper ca exemplul campaniei „e-Mobility Weeks” să fie luat cât mai curând și de alte entități.

P.S. Mulțumesc și pe această cale următorilor:

• Idea Events – pentru curajul de a demara campania „e-Mobility Weeks”
• Renovatio, TMC Electric Mobility și Badsi (membri ai ARMS – Asociația Română pentru Mobilitate și Sustenabilitate) – pentru curajul de a investi în acest domeniu de pionierat, al electromobilității
• Kaufland România – pentru că se implică atât de serios în domeniul electromobilității
• Academia Titi Aur – pentru că are o contribuție atât de serioasă la promovarea condusului eficient și a electromobilității

Daniela Mironov Banuta

Daniela Mironov Bănuță
Jurnalist și specialist în comunicare cu experiență, Daniela face parte din echipa Atlantykron de 30 de ani. Predă cursuri de branding personal, comunicare personală și corporate, comunicare digitală.
Daniela este membru al echipei Știință & Tehnică, responsabilă de partea umanistă a Atelierelor S&T.
În viața de dincolo de insulă, face marketing pentru o companie de software și creează scenarii pentru proiecte de eLearning finanțate de Comisia Europeană. Este unul dintre voluntarii care a creat Enciclopedia digitală „România 1918. Oameni, momente și imagini”.
Are doi copii, voluntari în programul Ateliere S&T, și trei pisici care nu fac nimic toată ziua.