Misterul asteroidului care a pus capăt erei dinozaurilor

Acum aproximativ 66 de milioane de ani, un asteroid devastator a lovit Pământul cu o viteză de 43.000 km/h, punând astfel capăt domniei dinozaurilor. Dar ce s-a întâmplat cu acest colos cosmic după impact?

Impactul a declanșat o serie de evenimente catastrofale care au condus la cea de-a cincea extincție în masă, determinând dispariția dinozaurilor, cu excepția unor specii de păsări care au supraviețuit. Asteroizii, cu dimensiuni comparabile cu Muntele Everest, se dizolvă adesea în atmosfera superioară sub forma unui praf fin, după cum explică Sean Gulick, profesor de cercetare și co-director al Centrului pentru Habitabilitatea Sistemelor Planetare de la Universitatea din Texas, Austin. Acest praf s-a răspândit în întreaga atmosferă și a căzut peste tot pe planetă.

Unul dintre cele mai intrigante rezultate ale acestui praf de asteroid este ceea ce se numește anomalia iridiului – o subțire stratificare de rocă care conține o concentrație de iridiu de 80 de ori mai mare decât în restul scoarței terestre. Iridiul, deși abundent în asteroizi, este aproape inexistent în scoarța terestră, ceea ce face din acest strat o dovadă crucială a legăturii dintre asteroidul care a ucis dinozaurii și stratul de acum 66 de milioane de ani.

Deși ar fi nevoie de mult noroc pentru a găsi un fragment mai mare al asteroidului, existența unui mic fragment de mărimea unui bob de susan, descoperit de Frank Kyte, un geochemist de la UCLA, într-o mostră de carotă forată în apropiere de Hawaii, ar putea oferi indicii prețioase. Descoperirea acestui fragment, raportată în revista Nature în 1998, și alte fragmente mici descoperite în 2022, deși neconfirmate prin recenzii de specialitate, ar putea dezvălui mai multe despre “procesul de șoc” suferit de asteroid.

Impactul asteroidului nu numai că a dus la dispariția dinozaurilor, dar a creat și craterul Chicxulub în ceea ce este acum Mexic, un crater de aproximativ 180 km lățime și 20 km adâncime. Craterul, numit după un oraș situat în apropierea centrului de impact, este în mare parte acoperit de rocă și sedimente care s-au deplasat de-a lungul a zeci de milioane de ani, o mare parte fiind ascunsă sub Golful Mexic. Totuși, de la suprafață, încă se pot vedea unele indicii ale impactului, inclusiv un arc de doline formate în calcarul slăbit.

Impactul a generat și un tsunami de aproape un kilometru înălțime care a traversat întregul ocean, mutând apa cu viteze de până la 143 km/h. Aceste valuri masive au lăsat urme pe fundul mării, martori ai puterii devastatoare a impactului.