Misterul Geneticii Jomon: Descendenții Japonezi și enigma ADN-ului Denisovan

Poporul preistoric Jomon din Japonia prezintă niveluri „neobișnuit de scăzute” de ADN denisovan, conform unui nou studiu, sugerând posibile trasee neexplorate în migrația umană străveche.

Cercetările recente asupra a sute de genomuri antice și moderne au avut ca scop identificarea momentelor și locațiilor în care oamenii moderni (Homo sapiens) s-au încrucișat cu misterioșii noștri veri denisovani. „Cu surprindere, am descoperit că indivizii din arhipelagul japonez din perioada Jomon [aproximativ 16.000 până la 3.000 de ani în urmă] aveau cea mai redusă moștenire genetică denisovană dintre toți est-asiaticii antici și contemporani,” au menționat cercetătorii în studiul publicat pe 20 octombrie în revista Current Biology.

Pe de altă parte, strămoșii est-asiaticilor de pe continent, de exemplu din China și Mongolia, aveau o proporție mai mare de gene denisovane, provenind de la mai multe grupuri denisovane înainte de Ultimul Maxim Glacial (aproximativ 26.500 până la 19.000 de ani în urmă), cea mai rece perioadă a ultimei ere glaciare.

În contrast, strămoșii europenilor occidentali, cum ar fi cei din Iran și Georgia, aveau cel mai redus nivel de moștenire genetică denisovană, conform aceluiași studiu.

Aceste descoperiri sunt cruciale pentru cartografierea migrațiilor umane timpurii și a modului în care diferite grupuri umane s-au amestecat. „ADN-ul denisovan reprezintă un marker puternic pentru reconstrucția istoriei populațiilor,” a declarat Stéphane Peyrégne, genetician evolutiv la Institutul Max Planck pentru Antropologie Evolutivă din Germania.

Despre denisovani, care au trăit în Eurasia de la aproximativ 200.000 la 30.000 de ani în urmă, se cunoaște foarte puțin, dar cercetătorii au găsit câteva rămășițe ale acestora și urme de ADN în populațiile contemporane din Oceania, Asia de Est, Asia de Sud-Est și printre indigenii americani.

Pentru a urmări când și unde ADN-ul denisovan a intrat în genomul oamenilor moderni, echipa a analizat compoziția genetică a 115 Homo sapiens, ale căror rămășițe antice au fost găsite în SUA, America de Sud, Eurasia Occidentală, Siberia și Asia de Est. Cele mai vechi rămășițe erau de la un individ care a trăit acum aproximativ 45.000 de ani în Bulgaria, în timp ce cele mai recente erau de la o persoană care a trăit acum 766 de ani în Siberia. De asemenea, au fost analizate genomurile a 279 de persoane contemporane, datele lor fiind înregistrate în Proiectul de Diversitate a Genomului Simons.

Rezultatele au arătat că cele mai multe urme de ADN denisovan au fost găsite în rămășițele umane vechi de aproximativ 40.000 de ani din China, numite Tianyuan, cu 0,25% din genomul lor provenind de la denisovani. Analizele au dezvăluit că ADN-ul lui Tianyuan provenea de la mai multe grupuri diferite de denisovani.