O descoperire arheologică excepțională tocmai ne-a îmbogățit cunoștințele despre Neanderthalieni. În situl Abric Roman, cercetătorii au descoperit un vârf de suliță făcut din os de cal, un artefact unic de acest gen care împinge limitele a ceea ce se știa despre abilitățile tehnice ale acestor hominizi.
Datat cu aproximativ 50.000 de ani în urmă, acest vârf de suliță din os de cal dezvăluie o fațetă puțin cunoscută a culturii Neanderthaliene, odată percepută ca fiind mai rudimentară. Analizele atente ale acestui artefact au dezvăluit urme de impact caracteristice unei arme aruncate, precum și indicii de montare pe un suport din lemn. Această descoperire sugerează că neanderthalienii stăpâneau o tehnologie mai complexă decât se imagina anterior, o tehnologie capabilă să modeleze osul pentru a face instrumentele de vânătoare la fel de eficiente ca armele de piatră asociate, în mod tradițional cu aceste populații.
Descoperirea, prezentată într-un articol publicat în revista Nature, contrazice astfel ideea larg răspândită că utilizarea instrumentelor din os a fost prerogativa Homo sapiens. Se pare că și neanderthalienii au fost capabili să folosească oasele pentru a-și îmbunătăți tehnicile de vânătoare și adaptarea lor la mediul lor, chiar dacă abundența materiilor prime litice de pe situl Abric Roman ar fi putut încuraja verii noștri antici să favorizeze uneltele din piatră.
Cercetătorii au emis ipoteza că această practică ar fi putut fi mai răspândită decât se credea anterior în comunitățile Neanderthaliene, dar mai puțin bine documentată din cauza fragilității materialelor folosite. Deși această descoperire marchează un progres semnificativ în înțelegerea capacităților tehnologice ale neanderthalienilor, ea ridică, de asemenea, o multitudine de întrebări noi. Cum au dobândit acești hominizi abilitățile necesare pentru a modela osul cu o asemenea precizie? A existat un proces de învățare sau aceste abilități au fost transmise informal în cadrul grupurilor? A fost această practică specifică anumitor regiuni sau anumite perioade? Condițiile de mediu și resursele disponibile ar fi putut influența dezvoltarea acestei tehnologii? În plus, dincolo de simpla fabricare a uneltelor, care au fost motivațiile profunde care i-au împins pe Neanderthalieni să lucreze osul? Au fost doar din motive utilitare (vânătoare, tăiere etc), sau a existat o dimensiune simbolică sau estetică?
Prin urmare, aceste întrebări deschid noi perspective pentru cercetarea arheologică. Descoperirile viitoare, combinate cu analize din ce în ce mai sofisticate, vor face posibilă ridicarea vălului asupra acestor mistere și înțelegerea mai bună a universului cultural și tehnologic al neanderthalienilor.
