O echipă internațională de paleontologi a făcut o descoperire fascinantă care ne-ar putea schimba înțelegerea evoluției mamiferelor. Examinând fosilele bine conservate ale a două specii de cinodonți, precursori ai mamiferelor, acești cercetători au descoperit informații cruciale despre evoluția maxilarului și a urechii medii. Această lucrare dezvăluie că unele trăsături esențiale ale mamiferelor au evoluat mult mai devreme decât se credea anterior.
Cinodonții sunt un grup avansat de terapside din timpul Triasicului târziu. Ei sunt adesea considerați strămoșii direcți ai mamiferelor moderne, marcând un pas crucial în evoluția vertebratelor. Acest grup se distinge prin mai multe caracteristici care le prefigurează pe cele ale mamiferelor, cum ar fi dinții mai specializați și o structură maxilar evoluată. Cinodonții au existat într-o mare varietate de forme și dimensiuni, variind de la prădători mici și ageri până la specii mai mari. Un aspect cheie al evoluției lor a fost dezvoltarea unui maxilar alcătuit din mai multe oase, care a permis o mestecare mai eficientă a alimentelor. Spre deosebire de strămoșii lor, reptilele, care posedau o falcă mai puțin complexă, cinodonții au început apoi să prezinte adaptări care au facilitat tranziția la caracteristicile moderne ale mamiferelor. Un alt aspect semnificativ al cinodonților este urechea lor medie. Primii cinodonți începuseră deja să evolueze spre prezența a trei oase distincte în ureche, o caracteristică care deosebește mamiferele de alte vertebrate.
Printre cinodonți, două specii recente au fost descoperite în Brazilia: Brasilodon quadrangularis și Riograndia guaibensis. Aceste fosile, datate cu aproximativ 225 de milioane de ani în urmă, au fost găsite într-o regiune bogată în biodiversitate la acea vreme. Cercetătorii au studiat aceste specii pentru a înțelege mai bine etapele incipiente ale evoluției maxilarelor la mamifere. Rezultatele au fost prezentate într-un articol publicat în revista Nature.
Pentru a-și desfășura studiul, ei au folosit o tehnică numită tomografie computerizată. Această metodă creează imagini 3D ale structurilor interne ale fosilelor. Studiind articulațiile maxilarului celor două specii, cercetătorii au descoperit că Riograndia guaibensis avea o structură a maxilarului care seamănă cu cea a mamiferelor. În mod surprinzător, această specie a trăit cu 17 milioane de ani înainte de cel mai vechi exemplu cunoscut al acestui tip de articulație. A doua specie, Brasilodon quadrangularis, nu avea această structură. Aceasta înseamnă că trăsăturile maxilarului mamiferelor au evoluat de mai multe ori în cadrul diferitelor grupuri de cinodonți, ceva ce era necunoscut anterior.
Această descoperire pune sub semnul întrebării ideea că evoluția mamiferelor a urmat o cale liniară. Se pare că strămoșii mamiferelor au experimentat diverse forme de articulare a maxilarului, ceea ce a condus la trăsăturile mamiferelor care evoluează independent în linii diferite. Acest fenomen este descris de oamenii de știință ca o evoluție „mozaic”. Prin integrarea acestor noi informații cu datele existente, oamenii de știință speră să-și aprofundeze înțelegerea cu privire la evoluția maxilarului și urechii mamiferelor. Aceste descoperiri nu sunt doar fascinante din punct de vedere științific, dar ne-ar putea ajuta și să înțelegem mai bine propria noastră istorie evolutivă.
