În adâncurile aride ale Texasului de Vest, o peșteră uitată a adus recent o comoară neașteptată: o colecție de arme de vânătoare remarcabil de bine conservate, care datează de 6.500 de ani. Această descoperire, descrisă drept „fără precedent” de către arheologi, oferă o perspectivă izbitoare asupra vieții de zi cu zi a primilor vânători din regiune. Și dacă aceste obiecte au supraviețuit mileniilor, nu este o coincidență.
Amplasată într-o zonă îndepărtată de lângă Rio Grande, Peștera San Esteban a fost întotdeauna dificil de explorat. Abia recent cercetătorii au descoperit ceea ce pare a fi un depozit de arme preistorice, probabil lăsate acolo de o comunitate de vânători nomazi. Printre obiectele dezgropate: săgeți din lemn, unele echipate cu vârfuri de piatră cioplită, un lansator de proiectile (sau atlatl) și chiar un bumerang drept folosit pentru a lovi sau dezorienta prada. Și mai surprinzător, este posibil ca unele săgeți să fi fost otrăvite, o tehnică extrem de rară la acea vreme în America de Nord. „Parcă cineva și-a pus deoparte uneltele de vânătoare pentru a se întoarce mai târziu… dar nu s-a mai întors”, comentează unul dintre arheologi.
Aceste arme, deși rudimentare la prima vedere, demonstrează un nivel ridicat de sofisticare tehnică. Atlatl-ul permitea aruncarea proiectilelor cu viteză și forță mult mai mare decât o simplă aruncare a brațului, crescând foarte mult șansele de a lovi o țintă rapidă sau aflată la o distanță mai mare. Bumerangul drept, destul de diferit de cel australian care se întoarce la aruncătorul său, a fost probabil folosit pentru a uimi vânatul mic de la mică distanță. Faptul că un astfel de instrument a fost găsit în această peșteră este o dovadă a adaptabilității și ingeniozității acestor vânători. Cercetătorii cred că sistemul de arme a fost destinat vânătorii de animale mici, cum ar fi cerbul cu coadă albă, iepurele și antilopa pronghorn, rămășițe ale cărora au fost găsite în apropiere.
Pe lângă arme, peștera conținea fragmente de oase de animale, o piele tăbăcită de antilopă, o vatră și chiar coproliți – excremente umane fosilizate – oferind o privire rară în dieta acestor popoare antice. Dar un detaliu îi intrigă pe cercetători: majoritatea armelor sunt sparte. Acest lucru sugerează că peștera a servit nu numai ca cache, ci și ca atelier de reparații sau loc de depozitare a armelor deteriorate. Este posibil ca această comunitate să folosească în mod regulat acest adăpost ca tabără de vânătoare sezonieră.
Ceea ce face această descoperire și mai prețioasă este conservarea excepțională a materialelor organice găsite la fața locului. Unde în altă parte timpul și umiditatea șterg orice urme de materiale perisabile, peștera texană a dat lemn prelucrat, piele tăbăcită, fibre vegetale țesute… toate elementele care de obicei se descompun în câteva decenii, sau chiar mai puțin. Clima aridă și remarcabil de stabilă a acestei regiuni deșertice din sudul Texasului a acționat ca un fel de capsulă a timpului. Puțină apă, puține variații de temperatură și, mai ales, protecția naturală împotriva razelor UV și a microorganismelor au permis acestor obiecte fragile să supraviețuiască mai mult de 6.000 de ani aproape intacte. O astfel de conservare este extrem de rară în lumea arheologică. Oferă o oportunitate unică de a analiza nu doar tehnologia de fabricație, ci și resursele vegetale locale folosite la acea vreme, tehnicile de asamblare, iar uneori chiar gesturile artizanale ale vânătorilor vremii. Pe scurt, acest climat a transformat o simplă descoperire arheologică într-o adevărată scufundare senzorială în viața de zi cu zi a strămoșilor noștri.
Acest depozit de arme reprezintă una dintre cele mai vechi colecții de arme descoperite în Statele Unite. Ne duce înapoi la o epocă îndepărtată când omul depindea în întregime de mediul său, de uneltele și de know-how-ul său pentru a supraviețui într-o lume dură și imprevizibilă. Pentru cercetători, este și o invitație la reconsiderarea capacităților tehnice și sociale ale acestor popoare. Folosirea armelor variate, alegerea locului, conservarea resurselor: totul indică o organizare atentă, departe de imaginea primitivă care este uneori atribuită acestor comunități.
Poll: Care crezi că a fost cel mai important aspect al descoperirii armelelor de vânătoare de 6.500 de ani?
